Ultimele postări Forum

  • No posts to display.

Finantare 2014 - 2020

Finantare Apicola
In cadrul intalnirii cu fermierii din sectorul vegetal si cei din zootehnie, care a avut loc azi la ...
Programul National Apicol
Programul naţional apicol pentru perioada 2014-2016, din 11.12.2013 CAPITOLUL IScopul Programului n...
Fonduri Europene
Prin noul PNDR 2014-2020, tinerii fermieri vor putea accesa fonduri europ...

Mierea pentru nutritie si sanatate

Datorita diversitatii originii botanice, mierea difera din punct de vedere organoleptic, caaspect, dar si in ceea ce priveste compozitia. Cele mai importante si relevante componente sunt carbohidratii, in special fructoza siglucoza, dar si alte oligozaharide in numar de aproximativ 25. Desi mierea este o hrana bogata in carbohidrati, indicele sau glicemic variaza intre 32 si85, in functie de sursa botanica. Mierea contine si cantitati mici de proteine, enzime, aminoacizi, vitamine, compusiaromatici, polifenoli si alte elemente sub forma de urme.

Pe parcursul intregului material vom vedea o analiza a compozitiei mierii, contributia nutritionala acomponentelor sale, dar si efectele sale din punct de vedere fiziologic si nutritional. Vom arata ca mierea are o mare varietate de efecte nutritionale si desanatate, daca este consumata in doze de cca 50 pana la 80 g /doza.

Informatii importante:

  • Aproximativ 95% din substanta uscata a mierii este compusa din carbohidrati, in specialdin fructoza si glucoza. 5-10 % din totalul de carbohidrati sunt oligozaharidele - aproximativ25 formate din di- si trizaharide diferite.
  • Indicele glicemic al mierii variaza de la 32 la 85, depinzand de originea botanica, fiindmai mic decat in cazul zaharului (zaharoza) (intre 60 si 110). Sorturile de miere bogate infructoza asa cum este mierea de salcam are un indice glicemic scazut (GI).
  • In plus, mierea contine mici cantitati de proteine, enzine, aminoacizi, vitamine, elementediverse sub forma de urme, compusi aromatici si polifenoli.
  • Studiile stiintifice arata ca mierea are proprietati antimicrobiene, antivirale,antiparazitare, antiinflamatoare, antioxidante, antimutagenice, antitumorale.
  • Datorita compozitiei sale bogate in carbohidrati si proprietatilor sale functionale mierea esteo sursa de energie excelenta pentru sportivi.
  • Majoritea proprietatilor medicale ale mierii sunt atinse doar daca se consuma ocantitate mai mare de miere, ca de ex 50-80 g /doza.

Ca singur indulcitor natural disponibil, mierea a reprezentat o sursa de hrana foarteimportanta pentru Homo sapiens inca de la aparitia sa. Intradevar, relatia dintre albine si om ainceput inca din epoca de piatra.

Pentru a ajunge la mierea dulce omul a fost gata sa-si riste viata. Prima dovada scrisa privind mierea care exista la ora actuala este o tableta sumerianadatata din anii 2100-2000 IC, care mentioneaza utilizarea mierii ca medicament si unguent. Incele mai vechi culturi mierea a fost utilizata atat in scop nutritional cat si in scop medical.Conform bibliei, Regele Solomon spunea: “mananca miere fiul meu pentru ca este buna (vechiultestament Testament, proverb 24:13). Credinta ca mierea este hrana, medicament si unguent afost transmisa pana in zilele noastre.

Pentru o perioada foarte lunga de timp in istoria omului mierea a reprezentat o sursaimportanta de carbohidrati si singurul indulcitor disponibil pana la aparitia industrieizaharului dupa anul 1800 . In traditia omului, mierea a fost utilizata nu numai ca hrana dar si camedicament. In ultimii ani o ramura alternativa a medicinii s-a dezvoltat – Apiterapia, oferindtratamente bazate pe miere si alte produse impotriva multor boli. Cunoasterea acumulata pe acestsubiect face obiectul multor carti, in ultimul timp cunoasterea fiind disponibila si pe diversepagini de internet ca de ex: www.apitherapy.com, www.apitherapy.org.

La momentul actual cele mai multe utilizari in vindecare sunt legate de tratamentulranilor, arsurilor, infectiilor, toate acestea fiind tratate in literatura de specialitate.

In prezent, productia de miere la nivel mondial este de 1.2 milioane de tone, cantitatece reprezinta mai putin de 1% din productia de zahar.

Consumul de miere este diferit de la tara la tara. Marile tari exportatoare sunt China siArgentina, avand un consum anual foarte scazut de cca 0.1 pana la 0.2 kg /pe locuitor.

Consumul de miere este mai mare in tarile dezvoltate unde productia interna nu acoperacererea de piata.

In Uniunea Europeana, un mare producator dar si importator, consumul mediu anual estede cca 0.3-0.4 kg/ loc, in Italia, Franta, Marea Britanie, Denmarca si Portugalia fiind un consumdestul de ridicat (1-1.8 kg), dar si in Germania, Austria, Elvetia, Ungaria si Grecia (2-3 kg).

(N.T. In Romania consumul mediu/ loc este de cca 0,2-04 kg miere/an, iar productiamaxima de miere inregistrata este de cca 20000 tone).

In tari dezvoltate din afara UE precum USA, Canada si Australia consumul mediu demiere este de 0.6 -0.8 kg/an/ loc [sursa http://www.apiservices.com/].

Numeroase studii privind aspectele nutritionale si de sanatate ale mierii exista inliteratura de specialitate. Totusi, deoarece ele nu sunt suficient de complete si cuprinzatoare neluam sarcina de a rezuma cele mai relevante surse disponibile pe acest subiect.

Compozitie

Compozitia generala a mierii se gaseste in tabelul nr 1. Carbohidratii sunt principaliiconstituenti, totalizand cca 95% din greutatea substantei uscate. Dupa carbohidrati, miereacontine numerosi compusi ca de ex: acizi organici, proteine, aminoacizi, minerale, polifenoli,vitamine si compusi aromatici. Sumarizand datele din tabelul 1 se poate concluziona faptul ca,contributia mierii la dieta zilnica este mica. Totusi, importanta sa cu privire la nutritie se leagaprin efectele sale fiziologice. Este important de mentionat ca, procentajul elementelorcomponente ale mierii depind in mare masura de originea botanica, un fapt care este importantde luat in considerare in studiile de fiziologie si de nutritie.

Carbohidratii

Cele mai importante zaharuri sunt monozaharidele – fructoza si glucoza. In plus s-au dentificat inmiere si diverse oligozaharide, in numar de aproximativ 25. Principalele oligozaharide in miereaflorala sunt dizaharidele- sucroza, maltoza, trehaloza si turanoza, dar si unele relevante din punctde vedere nutritional asa cum este panoza, 1-kestoza, 6-kestoza si palatinoza. Comparativ cumierea florala, mierea de mana contine o cantitate mai mare de oligozaharide cum ar fimelezitoza si rafinoza. In procesul de digestie, dupa ingerarea mierii, principalii carbohidrati –fructoza si glucoza - sunt rapid transportati in sange unde sunt utilizati imediat pentru cerintelede energie ae organismului uman.

O doza zilnica de 20 g miere acopera cca 3% din cerintele de energie zilnica.

Proteine, enzime si aminoacizi

Mierea contine in general: 0.5% proteine, dar si enzime si aminoacizi liberi in special,contributia acestei fractiuni la necesarul de proteine fiind foarte mic.Principalele trei enzime sunt diastaza (amilaza), ce descompune amidonul sau glicogenul incomponente mai mici, invertaza (sucraza, α-glucozidaza), ce descompune zaharoza in fructozasi glucoza, dar si glucozoxidaza ce produce peroxid de hidrogen si acid gluconic din glucoza.

Vitamine, minerale si alti compusi sub forma de urme

Cantitatea de vitamine si minerale este mica si contributia mierii la necesarul zilnic –dozazilnica recomandata (RDI) este limitata.

Este cunoscut faptul ca diverse sortimente monoflorale contin cantitati diverse de minerale si alteelemente in cantitati foarte mici (urme). Din punct de vedere nutritional sunt importanteurmatoarele elemente - Crom, Mangan si Seleniu, in special la copii cu varste cuprinse intre 1si 15 ani. Elemente cum ar fi sulf, bor, cobalt, fluor, iod, molibden si siliciu pot fi importantepentru nutritia omului desi nu exista valori pentru doze zilnice recomandate pentru acestemicroelemente.

Mierea contine 0.3-25 mg/kg colina si 0.06 -5 mg/kg acetilcolina. Colina este esentiala pentrufunctia cardiovasculara si cerebrala, dar intra si in compozitia membranei celulare, avand rolreparator al membranei celulare, in timp ce acetilcolina actioneaza ca neurotransmitator.

Compusii aromatici, compusii care dau gustul mierii si polifenolii.

Exista o mare varietate de sortimente de miere cu proprietati diferite organoleptice (gust,culoare), in functie de originea botanica. Zaharurile sunt principalele componente ce daugustul mierii. In general sorturile de miere cu un continut mai ridicat de fructoza (salcam) suntmai dulci comparative cu cele care au mai multa glucoza (rapita).

Aroma mierii depinde deasemenea de cantitatea si tipul de acizi si aminoacizi prezenti. Inultimele decenii s-au realizat studii extensive cu privire la compusii aromatici, identificandu-sepeste 500 compusi volatili diferiti, in diverse sortimente de miere. Practic, majoritateaelementelor chimice care compun aroma variaza, in diverse sortimente de miere, in functie deoriginea sa botanica. Aroma mierii are foarte mare importanta in industria alimentara, ca si incriteriile de alegere ale consumatorului.

Polifenolii sunt un alt grup important de compusi pentru proprietatile functionale ale mierii. Panain prezent s-a identificat o cantitate de polifenoli de cca 56 pana la 500 mg/kg in diversetipuri/sortimente de miere. Polifenolii din miere sunt in principal flavonoizii (ex. quercetina,luteolina, kaempferol, apigenina, crizina, galangina), acizii fenolici si derivatii de acizi fenolici.Acesti compusi sunt cunoscuti ca avand proprietati antioxidante. Cei mai importanti polifenolisunt flavonoizii, continutul lor variind intre 60 si 460 μg/100 g de miere si pot fi in cantitatimai mari in mierea produsa pe timp de seceta la temperaturi ridicate.

Contaminantii si compusii toxici

Ca si alte surse de alimente naturale, mierea poate fi contaminata de mediu (metale grele,pesticide, antibiotice etc). In general nivelurile de contaminare gasite in Europa nu prezinta riscpentru sanatate. Principala problema din ultimii ani fiind contaminarea cu antibioticele utilizatein tratamentele specifice pentru bolile albinelor, dar la ora actuala problema pare sa fie subcontrol.

In U.E., la ora actuala, antibioticele sunt interzise in apicultura si mierea ce contineantibiotice se scoate de la consum, neputand fi comercializata pe piata.Exista doar cateva plante de la care albinele pot colecta nectar ce contine substante toxice.Diterpenoizii si alcaloizii pirazolidine sunt cele mai importante grupe de toxine care pot fiprezente in nectar. Doar cateva specii de plante cum ar fi cele din familia Ericaceae, subfamiliaRhododendron, specia Rhododendron ponticum contine substante toxice cum ar fi polihidroxilaticiclici de hidrocarbon sau diterpenoizi. Substantele din alte grupe toxice cum ar fi alcaloiziiidentificati in diverse sortimente de miere precum si intoxicatiile produse sunt revizuite inliteratura.

Cazurile de otravire cu miere au fost raportate foarte rar in literatura de specialitate, fiindintalnite in urmatoarele regiuni: Caucaz, Turcia, Noua Zeelanda, Australia, Japonia, Nepal,Africa de Sud dar si alte tari din America de Nord si de Sud. Simptomele observate in acestecazuri au fost: voma, dureri de cap, dureri de stomac, pierderea cunostintei, delir, slabireavederii.

In general plantele otravitoare sunt cunoscute de apicultori in zonele lor de productie, iarmierea produsa nu va fi comercializata.Pentru a minimiza riscul se recomanda cumpararea mierii de la magazine (cu analize chimice) sinu de la apicultori individuali de la marginea drumului.

Indicele glicemic si fructoza

Impactul carbohidratilor asupra sanatatii oamenilor este destul de controversat in special in cepriveste intelegerea fenomenului prin care carbohidratii dintr-o anume hrana afecteaza nivelul deglucoza din sange. Astazi, semnificatia dietara a carbohidratilor este deseori indicata ca indiceglicemic (GI).

Carbohidratii cu un indice glicemic scazut induc o cresterea mai usoara a glucozei in sange, intimp ce carbohidratii cu indice gicemic mare conduc la un nivel crescut al glucozei in sange.Singurele date cuprinzatoare cu privire la indicele glicemic sunt prezentate in tabelul 4 care sebazeaza in principal pe diferite sortimente de miere australiana.

Exista o corelatie negativa semnificativa intre continutul de fructoza si indicele glicemic,probabil datorita raportului diferit dintre fructoza si glucoza la diverse sortimente de mieretestate. Este cunoscut faptul ca sortimentele de miere monoflore (care provin de la o singuraspecie de plante) au un continut diferit al fructozei si raporturi diferite dintre fructoza si glucoza.Unele mieri, de ex cea de salcam si eucalipt cu o concentratie mai mare a fructozei si deci unindice glicemic mai scazut decat alte zaharuri din miere (Tabel 4). Nu exista corelatiisemnificative intre indicele glicemic si alte zaharuri din miere. Valorile indicelui glicemic a 4sortimente de miere intr-un studiu au fost intre 69 si 74, in timp ce intr-un alt studiu valoareaacestuia din sortimente de miere fara a avea originea botanica identificata a fost de 35.

Deoarece conceptul de indice glicemic se doreste a fi un indicator al niveluluicarbohidratilor, de interes in dezvoltarea organismului si obezitate, sortimentele de mierecu un indice glicemic scazut ar putea fi o alternativa foarte buna la indulcitorii cu indiceglicemic mare.

Pentru a lua in considerare cantitatea de hrana ingerata a aparut un nou termen –incarcaturaglicemica. Aceasta se calculeaza astfel: valoarea indicelui glicemic este multiplicata cucontinutul de carbohidrati dintr-o anumita cantitate si divizat la 100. Valorile mai mici de 10 suntconsiderate mici, intre 10 si 20 sunt intermediare si peste 20 intra in categoria celor mari.Pentru o anumita cantitate de miere - de 25 g, incarcatura glicemica a celor mai multesortimente de miere se incadreaza in categoria valorilor mici, si cateva sortimente seincadreaza in categoria celor intermediare.

Conceptul de indice glicemic a fost elaborat pentru a furniza o clasificare a alimentelor in ceea cepriveste continutul de carbohidrati, considerand ca aceste date sunt foarte utile in situatii undetoleranta la gucoza este scazuta.

De aceea alimentele cu indice glicemic scazut ar trebui sa furnizeze beneficii celor caresufera de diabet, dar si in reducerea incidentei bolilor coronariene.

Consumul de miere cu indice glicemic scazut (salcam) ar putea avea efecte fiziologicebenefice, putand fi utilizata la pacientii care sufera de diabet.

Un consum de 50 g miere de orice sortiment la oamenii sanatosi si la pacienti cu diabet conducela o scadere a insulinei si glucozei din sange comparativ cu consumul de aceeasi cantitate deglucoza sau amestec de glucide in proportia celei existente in miere.

S-a demonstrat ca, consumul de miere are efecte favorabile asupra pacientilor cu diabet, cauzando scadere semnificativa a glucozei din plasma sangvina. Mierea a fost bine tolerata de pacientiicu diabet de tip nespecific si de pacientii cu diabet de tip 2. Conform unor studii recente,consumul pe termen lung de alimente cu indice glicemic mare este un factor de risc semnificativpentru pacientii cu diabet de tip 2. Totusi, conceptul de indice glicemic pentru populatie este incaun subiect de discutie.

Fructoza este principalul glucid prezent in majoritatea sortimentelor de miere (Table 1). Unconsum suplimentar de fructoza in dieta de azi din America, in special sub forma de sirop deporumb bogat in fructoza este suspicionat a fi una din principalele cauze pentru problemelesupraponderale. Analizand studiie clinice, autorii au stabilit ca ingesta de fructoza conduce lacresterea lipogenezei care are un efect nefavorabil asupra reglarii energiei corpului siasupra greutatii corpului.

La sobolani, in experimente de hranire, s-a constatat ca efectul hipertrigliceridemic observatdupa ingesta de fructoza nu are loc si dupa ingesta de miere. Comparativ cu sobolanii hraniti cufructoza, sobolanii hraniti cu miere au avut la analize de plasma un nivel mai mare al α-tocoferolului, un raport mai mare α- tocoferol/triacilgicerol, o concentratie mai scazuta a NOxdin plasma si o mai scazuta susceptibilitate a inimii la peroxidarea lipidica.Aceste date arata un efect benefic, potential nutritiv, al mierii si substitutiei fructozei din dietaprin consum de miere.

Ingestia de miere si fructoza (2 g/kg greutate corporala) previne transformarea eritrocitelor lasoareci, indusa de etanol. La om, s-a constatat o mai rapida recuperare in caz de intoxicarea cuetanol si o eliminare mai rapida a etanolului din corp.

Efecte fiziologice diverse

Activitatea antimicrobiana, antivirala si antiparazitara.

Mierea inhiba cresterea microorganismelor si fungilor. Efectul antibacterian al mierii in principalin cazul bacteriilor gram-pozitive este bine documentata. Atat efectele bacteriostatice cat sibactericide au fost raportate in cazul mai multor tulpini, multe dintre ele fiind patogene. Mai mult, s-a stabilit ca mierea inhiba virusul Rubella in vitro, trei specii de parazitiLeishmania, dar si suse de Echinococcus.

Efectul antimicrobian al mierii este dat de diverse substante componente si depinde de origineabotanica a mierii. Cu cat mierea are un continut de apa mai scazut cu atat inhiba crestereabacteriana.

Glucozoxidaza din miere produce un agent antibacterian - peroxidul de hydrogen, darcapacitatea de producere a peroxidului depinde de activitatea catalazica din miere. Existadeasemenea si alte substante non-peroxidice cu efect antibacterian in functie de originea mierii sicompozitia chimica ca de ex. acizii aromatici, o serie de alti compusi necunoscuti inca cuproprietati chimice, dar si fenolii si flavonoizii.

PH-ul scazut al mierii poate fi deasemenea responsabil pentru activitatea antibacteriana.Contrar activitatii non-peroxidice, peroxizii pot fi distrusi de caldura, lumina si conditii dedepozitare.

Acesti factori diferiti au o activitate antibacteriana mai mare in cazul mierii florale decat lamierea de mana.Astfel, pentru o activitate atibacteriana optima, miere trebuie sa fie depozitata la rece, in locuriintunecoase si consumata cat mai repede dupa recoltare.

Efecte antioxidante

Termenul de stres oxidativ descrie lipsa de echilibru intre productia de radicali liberi siactivitatea protectoare antioxidanta intr-un anumit organism.

Protectia impotriva oxidarii se considera a fi factorul preventiv in anumite boli. Modificareaoxidativa a lipoproteinelor este considerata a fi un important factor in arterioscleroza. Studiileau aratat ca mierea contine o activitate antioxidanta determinata de substante ca:glucozoxidaza, catalaza, acidul ascorbic, flavonoizi, acizi fenolici, derivati carotenoidici,acizi organici produsi ai reactiei Maillard, aminoacizi si proteine. Activitatea antioxidativa apolifenolilor poate fi masurata in vitro prin compararea capacitatii de absorbtie a radicalilor(ORAC) cu concentratia totala a fenolilor. Exista o corelatie semnificativa intreactivitatea antioxidanta, continutul in fenoli si inhibarea oxidarii lipoproteinelor in vitro din serulsangvin uman. Mai mult, intr-un sistem model de peroxidare a lipidelor, mierea de hrisca ademonstrat o activitate antioxidanta asemanator a 1 mM α-tocoferol.

Influenta ingestiei de miere asupra capacitatii antioxidative a plasmei a fost testata in doua studii.In primul studiu, persoanele din experiment au primit sirop de porumb sau miere de hrisca cucapacitate antioxidanta in doza de 1.5 g/kg greutate corp. In comparatie cu lotul martor hranit cuzahar, administrarea mierii a condus la o crestere atat a activitatii antioxidante dar si a capacitatiireducatoare a serumului.

In experimentul al doilea subiectii au primit o dieta suplimentata zilnic cu miere in cantitate de1.2 g/kg greutate corporala. Rezutatele analizeor au aratat o crestere a agentilor antioxidanti:concentratia de vitamina C a crescut cu 47%, concentratia de β-caroten a crescut cu 3%, aciduluric cu 12% si glutation-reductaza a crescut cu 7%. Trebuie sa retinem ca activitatea antioxidantadepinde de originea botanica a mierii si variaza intr-o mare masura de la o sursa botanica la alta.Impactul temperaturii in timpul conditionarii si perioadei de depozitare asupra capacitatiiantioxidante a mierii de hrisca si trifoi a fost recent analizata. Procesarea mierii de trifoi nu i-aredus capacitatea antioxidanta dar depozitarea timp de 6 luni i-a redus capacitatea antioxidantacu aproximativ 30%. Dupa o anumita perioada de stocare capacitatea antioxidanta a mieriiconditionate sau mierii recoltate neconditionate a fost similara. Intr-un alt studiu, atat activitateaantioxidanta cat si formarea de pigmenti inchisi la culoare au crescut dupa tratament termic sidepozitare.

Activitatea antimutagenica si antitumorala.

Substantele mutagenice actioneaza direct sau indirect prin aparitia de mutatii la nivel genetic. Intimpul coacerii si prajirii se formeaza substante aminate heterociclce ca de ex Trp-p-1 (3-Amino-1,4-dimetil-5H-piridol [4,3-b] indol).

Activitatea antimutagenica a diferitelor sorturi de miere florale (salcam, hrisca, soia etc.)impotriva substantei Trp-p-1 a fost testata prin intermediul testului Ames fiind comparata cu ceaanaloga realizata pe zahar precum si pe probe de zahar luate individual. Toate sorturile de mieredin studiu au aratat o activitate antimutagenica semnificativa. Glucoza si fructoza au avutactivitate antimutagenica similara cu mierea. Nigeroza, un alt glucid prezent in miere are oactivitate imunoprotectoare. Efectele anti-metastatice ale mierii si actiunea antitumorala posibilaa fost studiata prin aplicarea de miere pe un carcinom mamar spontan indus de metilcolantreneintr-un experiment cu soareci si in adenocarcinom anaplastic la nivelul colonului in cadrul unuiexperiment pe 59 de sobolani. S-a constatat un efect antitumoral semnificativ din punct devedere statistic prin administrarea orala de miere.

Aceste descoperiri arata ca mierea activeaza sistemul imunitar si consumul de miere poatefi un mijloc avantajos in prevenirea cancerului si metastazelor. Mai mult, s-a stabilit caadministrarea de miere pe cale orala, inainte de a inocula celule tumorale, poate scadearaspandirea tumorii. Intr-un alt studiu pe acelasi grup de animale se arata ca s-a investigat siefectul administrarii mierii asupra cresterii tumorii, activitatii metastazice si inducerii apoptozeisi necrozei pe modelul de tumori pe animale (soareci si sobolani –subfamilia Murinae) mamaresi carcinom de colon. In acest studiu s-a constatat un efect antimetastatic cand s-a administratmiere inainte de inocularea celulelor canceroase (oral 2 g/ kg-1in cazul soarecilor sau 1 g /kg-1incazul sobolanilor, o data pe zi timp de 10 zile consecutiv).

Intr-un alt studiu s-a investigat efectul anticancerigen al mierii impotriva cancerului la nivelulaparatului urinar (bladder cancer) fiind studiat atat in vitro cat si in vivo pe un lot de soareci.Conform rezultatelor, mierea reprezinta un agent eficient de inhibare a cresterii celulelorcanceroase (T24, RT4, 253J si MBT-2) in vitro. Este eficient si cand este administratintralezional sau oral in cazul cancerului MBT-2.

Efecte antiinflamatoare

Studii privind efectele antiinfamatoare la om au fost studiate de Al Waili si Boni [98]. Dupaconsumul unor doze a cate 70 g miere valorile medii ale concentratiei de tromboxan B(2) dinplasma a fost redus cu 7%, 34%, si 35%, iar valoarea PGE(2) a scazut cu 14%, 10%, si 19% la 1,2, si 3 ore respective, dupa ingerare. Niveul de PGF (2α) a scazut cu 31% la 2 ore si cu 14% la 3ore dupa ingesta. In ziua a 15-a concentratia de tromboxan B(2) din plasma, PGE(2) si PGF(2α)au scazut cu 48%, 63% si respective 50%. Consumul de miere a scazut procesul inflamator incazul unui experiment pe sobolani in boli digestive (intestinale). Administrarea mierii este la felde eficienta ca si tratamentul cu prednisol in colita. Mecanismul de actiune se pare ca este legatde prevenirea formarii de radicali liberi eliberati de tesutul inflamat. Reducerea inflamatiei arputea fi datorata efectului indirect antibacterian al mierii sau al unui efect direct antiinflamator.Ultima ipoteza este sustinuta de studiile pe animale, unde efectele antiinflamatorii au fostobservate si atunci cand nu exista o infectie antibacteriana.

Diverse efecte fiziologice

Influenta mierii asupra productiei de anticorpi impotriva antigenilor dependenti de timus a fostinvestigata la oi, pe probe de sange, studiindu-se celulele rosii, dar si la soareci in ceea cepriveste antigenii independenti de timus in infectia cu Escherichia coli.

Consumul de miere pe cale orala stimuleaza productia de anticorpi in timpul raspunsuluiimunitar primar si secundar fata de antigenii dependenti si independenti de timus.

In experimentele pe animale s-a constatat ca mierea prezinta o actiune imunosupresoare.Aceasta ar putea explica ipoteza ca administrarea de miere poate elimina alergia(sensibilitatea) la polen.

Intr-un studiu efectuat pe pacienti (oameni) care au primit zilnic o dieta suplimentata cu 1.2 gmiere/kg greutate corp s-au obtinut urmatoarele rezultate pe analiza serica:

  • crestere: monocite cu 50 %, fier cu 20%, cupru cu 33%,
  • crestere usoara: procentul de limfocite si eozinofile, zinc, magneziu, hemoglobina sitrombocite
  • scadere: feritina cu 11%, immunoglobulina E cu 34%, aspartat-transaminazele cu 22%,alanintransaminazele cu 18%, acid lactic-dehidrogenaza cu 41%, creatinin- kinaza cu 33% sia zaharului rapid cu 5%.