Ultimele postări Forum

  • No posts to display.
Publica GRATUIT anuntul tau , adauga cateva poze si o descriere amanuntita si garantat vei vinde!!!

Finantare 2014 - 2020

Finantare Apicola
In cadrul intalnirii cu fermierii din sectorul vegetal si cei din zootehnie, care a avut loc azi la ...
Programul National Apicol
Programul naţional apicol pentru perioada 2014-2016, din 11.12.2013 CAPITOLUL IScopul Programului n...
Fonduri Europene
Prin noul PNDR 2014-2020, tinerii fermieri vor putea accesa fonduri europ...

Ultimile Articole

Hraniri proteice si de stimulare

STUDII PRIVIND EFECTUL HRĂNIRII PROTEICE DE STIMULARE A FAMILIILOR DE ALBINE ÎN CONDIŢII DE STUPINĂ

1.1. EFECTUL HRĂNIRII PROTEICE DE STIMULARE

ÎN PERIOADA DE TOAMNĂ A FAMILIILOR DE ALBINE

ÎN CONDIŢII DE STUPINĂ

1.1.1. Scopul cercetării, materialul biologic şi metoda de lucru

O modalitate importantă prin care apicultorul poate influenţa dezvoltarea familiei de albine o constituie hrănirea suplimentară cu amestecuri proteice.

Rezervele de hrană din stup din perioada de toamnă şi iarnă influenţează evoluţia numărului de albine în sezonul rece şi puterea de clădire a fagurilor în timpul primăverii următoare (Parkel şi Merill, 1957), iar stocarea unor rezerve de polen de calitate inferioară poate determina o scădere bruscă a populaţiei în timpul primăverii (Furgola, 1978, 1981).

Furtisagul

  Furtişagul la albine este un fenomen care apare în special la rasa italiană, atunci când nu mai găseşte cules în natură. Pericolul furtişagului la albine apare, de obicei, în luna august, când stupinele se întorc din pastoral, sau în luna septembrie. De obicei, albinele hoaţe atacă în special regina stupului prădat, ştiind că astfel deznădejdea va cuprinde întreaga colonie, iar ele îşi vor putea atinge mai uşor ţinta. În cazul în care albinele stupului prădat reuşesc totuşi să-şi apere regina, de cele mai multe ori nu reuşesc să-şi apere şi proviziile.
Adeseori, coloniile puternice atacă coloniile mici şi slăbite, mai ales dacă suferă de vre-o boală. Dacă colonia atacată este puternică, atacul este respins, mai ales dacă intervine şi apicultorul. Furtişagul între albine este generator de multe rele (răspândirea bolilor, desfiinţarea stupinelor etc.). Pentru a nu se ajunge aici trebuie să luăm măsuri de prevenire şi combatere. În general vina declanşării furtişagului aparţine apicultorului.


Semnele furtişagului
activitate nenaturală în stupină: unii stupi activează începând cu primele ore ale dimineţii până târziu în noapte, alţii stau liniştiţi;
luptele de la urdiniş sunt din ce în ce mai vizibile: albinele atacate şi cele invadatoare războindu-se pe viaţă şi pe moarte;
zboruri repezi de-a dreptul din stup: fără a se mai opri pe scândura de zbor, de frică să nu se întâlnească cu păzitoarele stupului, preferând să se ridice pe urdiniş în sus şi de acolo să-şi ia avânt;
picioare strânse sub abdomen la ieşirea din stup: indică plecarea cu provizii; la o cercetare mai atentă vom observa că la stupii normali, albinele vin din câmp cu picioarele strânse sub abdomen pentru menţinerea echilibrului şi ies din stup cu picioarele întinse de-a lungul abdomenului.
zboruri asemănătoare unei dibuiri: nici o hoaţă nu are să vină de-a dreptul spre locul unde vrea să pătrundă, ci întâi încearcă în dreapta şi stânga, vede unde e paza mai slabă şi caută să se furişeze având o ţinută care dă de bănuit; adevăratele albine ale stupului însă, vin de-a dreptul pe scândura de zbor, stau o clipă de se odihnesc iar gardienele le recunosc după miros şi apoi le dau drumul să intre;
zboruri greoaie, încete şi anevoioase: sunt caracteristice stupilor atacaţi de mai multă vreme, fie din cauză că sunt orfani, fie din cauză că au o populaţie prea mică care nu a fost în stare să facă faţă cu eficienţă la atacul dezlănţuit de hoaţe; în acest caz, zborurile sunt greoaie pentru că albinele sunt încărcate la refuz cu mierea prădată;
bâzâit pătrunzător şi plin de ameninţări: ce se aude în stup este un alt semn caracteristic stupului prădat; albinele ies neliniştite în faţa urdinişului căutând parcă să iasă în calea prădalnicelor înainte ca acestea să fi ajuns la hotarul porţilor păzite; ele înţeapă atunci pe oricine intră în prisacă, văzând un duşman virtual în tot ce mişcă;
picătura de miere furată ce iese din guşă: poate fi observată dacă prindem o albină ce iese din stup, bănuită hoaţă, şi o strângem de torace.
odată declanşat furtişagul poate genera distrugerea întregii stupine: căci prădătoarele, la rândul lor, vor fi atacate de alte colonii mai puternice şi mai numeroase.

Ghemul de iernare

   Ghemul de iernare este o formă de păstrare a căldurii în colectiv, albinele din exteriorul ghemului formând aşa zisa coajă a ghemului. Albinele din coaja ghemului sunt schimbate cu altele din interiorul ghemului, iar hrana se transmite de la o albină la alta pentru asigurarea căldurii. Pe măsură ce hrana din partea superioară a ghemului este consumată ghemul se deplasează în sus.

Roirea Naturala

In mod obisnuit intre 25 mai si 1 iulie, familii de albine ajung la dezvoltare maxima, cand se declanseaza si instinctul de roire, perioada ce corespunde tocmai cu culesul de zmeura, faneata si tei.

Deoarece in perioada de pregatire a familiilor pentru roire albinele devin inactive, iar pe timpul culesului, in urma roitului, populatia scade simtitor, recolta de miere este compromisa. Familiile de albine care se pregatesc pentru roire se recunosc prin faptul ca isi reduc simtitor activitatea de zbor si depozitarea a nectarului si polenului, inceteaza cladirea fagurilor artificiali, cladesc numeroase celule de trantor si botci, matca inceteaza ouatul, astfel suprafetele de puiet necapacit se reduc treptat, pana cand acesta dispare complet iar aparitia de oua in botci reprezinta “semnalul” declansarii roitului, respectiv intrarea familiei de albine in “frigurile roitului”.