Ultimele postări Forum

  • No posts to display.

Finantare 2014 - 2020

Finantare Apicola
In cadrul intalnirii cu fermierii din sectorul vegetal si cei din zootehnie, care a avut loc azi la ...
Programul National Apicol
Programul naţional apicol pentru perioada 2014-2016, din 11.12.2013 CAPITOLUL IScopul Programului n...
Fonduri Europene
Prin noul PNDR 2014-2020, tinerii fermieri vor putea accesa fonduri europ...

Apis Mellifera Ligustica.Caracteristici si recomandari

Continuam prezentarea raselor de albine pe care le utilizam cu Apis Mellifera Ligustica sau albina italiana. Este o rasa de albine care a patruns destul de mult in Romania, insa lipsa de omogenitate a acestei rase a creat doua tabere: una extrem de multumita si o alta care nu o apreciaza deloc. Vom incerca sa prezentam o imagine pe care ne-am format-o ca urmare a utilizarii practice a acestei albine. Credem in faptul ca o opinie poate fi formata corect atunci cand exista informatie si argumente.

In primul rand, trebuie sa spunem ca in cadrul acestei rase exista cateva subvarietati care se deosebesc in mod clar. Din punct de vedere al productiei de miere, cat si al reproductiei, cea mai buna pentru zona noastra si nu numai s-a dovedit a fi varianta de albina italiana mai inchisa la culoare care provine din regiunea Alpilor Ligurici—zona de nord-vest a Alpilor Italieni.

Cea deschisa la culoare (galben deschis), care la un moment dat a fost raspandita in toata lumea si care provine din reginile invecinate cu Bologna, s-a demonstrat a fi si ea satisfacatoare in multe zone, insa si-a dovedit minusurile mult mai clar decat albina italiana mai inchisa la culoare. Albina italiana deschisa la culoare, foarte utilizata in America de Nord si de Sud, Noua Zeelanda si Australia are un numar mare de calitati, dar si destule insusiri nerentabile din punct de vedere al productiei de miere si al rezistentei la boli si deci implicit al reproductiei.

Foarte multi apicultori considera ca varietatea deschisa la culoare este si pura. Fara a contrazice pe nimeni, a face aprecieri asupra puritatii unei rase doar dupa culoare este cel putin hazardat pentru ca nu are nici un fundament stiintific. Puritatea unei rase se determina printr-o analiza morfologica. In caz ca nu exista acest mijloc, se urmaresc o serie de insusiri care caracterizeaza o rasa, culoarea fiind intr-adevar un prim indiciu intrucat este cel mai usor de observat. Mai mult decat atat, insusirile albinei sunt puternic influentate de mediul in care traieste. Asemenarile climatice dintre zonele mai sus-mentionate in care se utilizeaza varietatea deschisa la culoare si mediul din care aceasta provine sunt foarte mari, de aici si adaptarea sa aproape perfecta.

Cea mai apropiata, chiar daca nu identica zona climatica din Italia fata de Romania este tocmai zona de nord-vest a Alpilor Italieni. Exista si o varietate de albina italiana complet galbena si deschisa la culoare, cunoscuta la un moment dat sub numele de Aurea, in momentul de fata Cordovan, care a fost foarte admirata in special din punct de vedere estetic, dar care s-a dovedit inutila din punct de vedere practic.

Asadar, inainte de a trage o concluzie asupra unei rase trebuie inteles ca aceste varietati nu pot fi puse sub aceeasi umbrela, asa cum din pacate se intampla in mod frecvent.

Din punct de vedere economic si reproductiv, valoarea Ligusticii consta intr-o sinteza reusita a unui numar foarte mare de calitati.

Printre acestea trebuie mentionate harnicia, blandetea, prolificitatea matcii, instinctul mic de roire, construieste foarte bine faguri, capaceste uscat, are tendinta de a urca mierea in etaj, deci nu blocheaza cuibul, mentine o igiena buna a stupului, raspunde bine la hraniri artificiale, este rezistenta la boli, fiind folosita de Fratele Adam in incrucisarile sale in primul rand pentru aceasta calitate.

Trebuie spus totusi ca doar varianta mai inchisa la culoare a dovedit acesta rezistenta crescuta, cea deschisa fiind susceptibila la acarioza.

Printre minusuri pot fi mentionate neadaptarea ariei de puiet din cuib la conditiile de cules, albina italiana continuand sa creasca foarte mult puiet indiferent de intensitatea culesului. Din aceasta cauza si pentru ca orientarea ei nu este foarte buna, uneori este inclinata catre furtisag.

Orientarea este deficitara in special cand stupii sunt asezati pe randuri cu fata catre o singura directie. Acest minus poate fi eliminat printr-o asezare diferita, pe care o vom prezenta intr-un articol viitor.

De fapt, trebuie spus ca in mod curios intr-o oarecare masura, aceste minusuri ale albinei italiene apar mult mai evident la liniile deschise la culoare, acestea avand de asemenea un consum neobisnuit de mare de miere. Este motivul pentru care am insistat asupra acestor varietati si zonele unde ele se preteaza. Sa nu uitam ca in America, Australia sau Noua Zeelanda albinele sunt folosite foarte mult la polenizari pentru care apicultorii sunt remunerati in functie de ramele de albina din stup, deci selectia s-a facut exclusiv pentru cresterea de puiet, necontand prea mult consumul de resurse. Mai mult, in zonele mentionate clima este favorabila albinelor pe o perioada mult mai mare decat in tara noastra.

Inainte de a critica o rasa, ar trebui sa ne selectam varietatea care ne avantajeaza si rezultatele vor fi cu siguranta pe masura asteptarilor. Din punctul nostru de vedere, in albina italiana inchisa la culoare exista o combinatie unica de factori cu valoare economica si de reproductie, o confirmare a acestui lucru fiind chiar faptul ca este utilizata pe scara larga aproape oriunde in lume.

Atunci cand se lucreaza corect cu ea, credem ca este printre cele mai bune albine care raspunde excelent nevoilor apicultorilor, fie ei amatori sau profesionisti, atat ca rasa pura, cat si hibridata. De altfel, pentru hibridare este potrivita atat ca donatoare de larve, cat si ca donatoare de trantori, potrivindu-se in combinatii cu aproape toate celelalte rase. Aceasta aptitudine universala a facut din Ligustica fundatia dezvoltarii unor combinari genetice noi de succes.