Ultimele postări Forum

  • No posts to display.

Finantare 2014 - 2020

Finantare Apicola
In cadrul intalnirii cu fermierii din sectorul vegetal si cei din zootehnie, care a avut loc azi la ...
Programul National Apicol
Programul naţional apicol pentru perioada 2014-2016, din 11.12.2013 CAPITOLUL IScopul Programului n...
Fonduri Europene
Prin noul PNDR 2014-2020, tinerii fermieri vor putea accesa fonduri europ...

Tehnologia recoltarii, conditionarii si depozitarii polenului

Polenul este elementul fecundant al florilor, se gaseste pe antereie staminelor acestora, sub forma unei pulberi fine divers colorate.

Dimensiunile graunciarului de polen sint foarte mici si anume : diametrul este de cca 1/50 000 mm. Ca greutate 15 000 de graunciori abia cintaresc 1 mg. Trebuie insa stiut ca o floare de mar contine cca 100 000 de granule, un mitisor de salcie cca 12 000 000 iar o floare de porumb cca 50 000 000 graunciori de polen.

Graunciorul de polen este invelit la exterior intr-o membrana dura numita exina care este prevazuta cu pori, striuri si protuberance caracteristice fiecarei specii de plante de la care provine. Sub exina se gaseste o a doua membrana care se numeste intind si care inveleste protoplasma si nucleii polinici. Culoarea polenului variaza foarte mult, gama coloristica mergind de la alb galbui pina la negru, predominind in special toate nuantele de galben verde.

Mirosul polenului este floral, caracteristic plantelor de la care provine.

Polenul constituie singura sursa proteica in procesul de hranire a familiei de albine, esentiala pentru cresterea puietului, determinind producerea laptisorului de matca, a cerii si a veninului de albine.

Albinele mai in virsta folosesc proteinele direct din polen. Matcile in stare de larva si adulte ca si larvele tinere de albine si trintori primesc proteinele din laptitorul de matca.

Se poate trage concluzia deci, ca polenul este elementul esential pentru cresterea si dezvoltarea normala a albinelor individuale ca si pentru reproducerea si perpetuarea familiilor.

Polenul colectat de albine este depozitat in stupi, in celulele fagurilor. Schimbarile ce intervin in timpul depozitarii duce la formarea pasturii.

Compozitia polenului este extrem de variabila, la fel de variata ca si plantele de la care provine. Totusi o serie de trasaturi sint comune polenului, chiar daca el este studiat ca polen provenind de la diferite plante, fiind prin urmare un amestec de polenuri.

Pentru a oferi o privire de ansamblu asupra componentelor chimice ale polenului vom prezenta principalele grupe din elementele care-l compun.

Confinutul in proteina bruta al polenului variaza intre 13 si 14% iar aminoacizii liberi intre 1 si 10%.

Dupa Lunder aminoaci i identificati in polen sint in numar de 20 si joaca un rol principal in sinteza fermentilor si hormonilor.
Compozitia cantitativa de aminoacizi din amestecul de polen dupa Weaver si Kuiken este urmatoarea : arginina 5,7, histidina 2,4 ; fisoleucina 4,5 ; leucina 6,7 ; lisina 6,3 ; metionina 1,8 ; fenilalanina 3,9 ; treonina.4 ; triptofan 1,3 ; valina 5,7.

Polenul contine grasimi in proportie variind intre 1,8 si 17% ; dintre acestea mentionam mai ales acizii grasi nesaturati.
Dintre vitaminele identificate in polen o cantitate importanta o constituie vitaminele din grupa B (Bi tianina, B2 riboflavma, B6 piridoxina, acidul pantotenic, biotina si acidul folic). In polen se gasesc de asemenea vitaminele C, E si A.

Vitaminele contribuie la buna functionare a organismului albinelor, la longevitatea lor. In polen au mai fost identificate elemente fertilizante, factori de crestere si antibiotici.

Enzimele din polen puse in evidenta pe baza experientelor de metabolism pe substrat sint in numar foarte mare si anume Brewbaker (1971) a mentionat 39 enzime active, iar dupa Stanley si Jiskens lista lor poate fi extinsa pina la 80 enzime. Mentionam din acestea doar oxido-reductazele, transferazele, hidrolazele, izomerazele, lipazele etc. Activitatile enzimelor din polen pot varia in functie de mediul in care se dezvolta polenul, metodele de recoltare, conditionare, depozitare etc.

Substanfele minerale aflate in polen se determina socotind compozitia procentuala a mineralelor principale din cenusa de polen. Cenusa totala variaza in general intre 2,5 si 6,5% din greutatea polenului uscat. Elementele identificate sint: potasiu, fosfor, siliciu, calciu, sulf, magneziu, clor, sodiu, aluminiu. Elementele sub forma de urma sint fierul, iodul si borul. Substantele minerale din polen sint foarte pretioase, unele sint componente ale aminoacizilor, altele ale fosfolipidelor si altele ale coenzimelor. Cea mai mare parte dintre ele servesc in timpul metamorfozei albinei la formarea invelisului sau chitinos.

Hidratii de carbon constituie alte componente ale polenului. Polenul de albine contine o cantitate mai mare de zaharuri reducatoare si un continut mai scazut de zaharuri nereducatoare. Procentul zaharurilor reducatoare variaza intre 7 si 40%, iar zaharurile nereducatoare 0,1-20%. Amidonul si alti hidrati de carbon cu molecula mare sint prezenti in propose de pina la 22%.

Pigmenfii polenului. Dupa cercetarile lui Heye si Vinino principalii pigmenti ai polenului ar fi: un glucosid, pigmenti xanofili, carotenoizi si steroli.
In general, compozitia polenului se poate rezuma astfel dupa Todd si Bretherick, avind in vedere diferite sorturi de polen si faptul ca majoritatea componentelor variaza foarte mult in functie de plante:

  • proteinele variaza intre 7,02 si 35,50
  • hidratii de carbon 1,20-48,35
  • extract eteric (lipide) 1,28-17,55
  • apa 3,91-17,14
  • cenusa 1,32-7,62

Dupa cum am aratat, prin natura sa si prin rostul sau de element fecundant al florilor, polenul are compozitia chimica foarte complexa si
foarte specifica, aceasta datorita pe de o parte multitudinii elementelor care il alcatuiesc, iar pe de alta parte datorita bogatiei sale in anumite elemejite care il deosebesc de toate celelalte produse vegetale. Polenul trebuie sa fie supus dupa recoltare unei serii de tratamente specifice care aplicate cu grija de catre lucratori calificati si sub controlul stiintific competent fac din el un valoros aliment dietetic, pastrindu-i calitatile naturale cit mai putin schimbate.

Se stie ca in unele zone, in anumite perioade ale anului, abundenta de polen in natura face ca el sa fie adunat de catre albine in cantitati mai mari decit necesarul. Depozitarea lui in stup duce la blocarea cuibului prin reducerea spatiului pentru cresterea puietului si depozitarea mierii. Din aceste motive pe de o parte si pentru a obtine o productie de polen pe de alta parte s-au introdus colectoarele de polen care retin o parte din polen inainte de introducerea lui in stup.

Articol preluat din manualul apicultorului