Finantare 2014 - 2020

Pesticidele in apicultura

Dupa cum stim in anul 2013 Uniunea Europeana a interzis utilizarea pesticidelor neonicotinoide datorita semnalelor primite de la oamenii de stiinta cu privire la rolul acestora in disparitia miraculoasa a albinelor.Recent, in Marea Britanie, a avut loc o importanta intalnire la nivel mondial la care au luat parte reprezentantii guvernului, fermierii, organizatiile de mediu si firmele producatoare de pesticide neonicotinoide. Fiecare si-a expus punctul de vedere.

Fermierii si reprezentantii firmelor producatoare (Bayer, Syngenta si Monsanto) au sustinut eliminarea restrictiei utilizarii pesticidelor neonicotinoide datorita faptului ca dovezile stiintifice cu privire la legatura directa dintre acest tip de pesticide si scaderea efectivelor de albine nu sunt concludente. In plus au adus in discutie si exemplul SUA care nu a interzis utilizarea acestor pesticide iar efectivele de albine in acest an au crescut. Fermierii au mai sustinut si chiar o utilizare doar pe anumite tipuri de culturi a acestora (ex. la rapita unde se confrunta cu un atac puternic de daunatori ce le distruge aproximativ 5% din productie).

 Reprezentantii organizatiilor de mediu si cercetatorii au sustinut continuarea pastrarii restrictiei datorita faptului ca incepand din 2006 efectivele de albine au tot scazut iar cercetarile au aratat ca acest tip de pesticide ajunge prin polen sa afecteze sistemul nervos al albinei si duce la dezorientarea acesteia (albina nu isi mai gaseste cuibul si moare). Tot ei au subliniat faptul ca SUA urmeaza un drum gresit iar acest lucru va afecta populatiile de albine si implicit economia deoarece polenizarea realizata de albina este foarte importanta la nivel mondial.

Presiunea exercitata de companiile producatoare si unii fermieri a dus la o eliminare partiala a restrictiei impuse acestui tip de pesticide, ceea ce a declansat in Marea Britanie o reactie violenta a societatii civile.

Apicultorii spera ca acest tip de presiuni sa nu duca la o eliminare a restrictiei impuse pesticidelor neonicotinoide.

O eliminare a acestor restrictii ar pune in pericol albina melifera care deja sufera si din cauza agriculturii irationale, a schimbarilor climatice si apiculturii industriale.

Urmele unor pesticide toxice pentru albine au fost detectate in 75% din mierea produsa pe plan mondial, fapt care starneste ingrijorare in randul oamenilor de stiinta cu privire la supravietuirea acestor insecte polenizatoare ce au o importanta cruciala pentru agricultura, informeaza AFP, potrivit Agerpres.
 
Concentratiile depistate in 198 de esantioane de miere prelevate de pe intreaga planeta nu sunt considerate periculoase pentru oameni. Ele se situeaza sub plafonul autorizat de Uniunea Europeana, potrivit unui studiu publicat joi in revista Science.
 
Dupa ce au constatat ca 34% din esantioane contineau „concentratii de neonicotinoide cunoscute pentru ca sunt nocive” pentru albine, oamenii de stiinta au prevenit ca o expunere cronica la aceste substante pesticide ameninta supravietuirea acestor insecte.
 
Albinele polenizeaza planetele in timp ce colecteaza nectarul florilor, pe care il depun apoi in stup si din care se formeaza apoi mierea.
 Ele intervin in polenizarea a peste 90% din cele mai importante 107 culturi de pe Terra, insa, in ultimii ani, au cunoscut un declin accentuat, fiind afectate de un sindrom denumit „colapsul coloniilor de albine”. Acest fenomen misterios determina disparitia sau moartea unor roiuri intregi.
 
„Aceste descoperiri sunt alarmante”, a spus Chris Connolly, expert in neurobiologie la Universitatea Dundee, autorul unui articol ce insoteste studiul publicat in revista Science.
 
„Nivelurile ridicate sunt suficiente pentru a afecta functiile cerebrale ale albinelor si ar putea sa le afecteze capacitatea de a gasi hrana si de a poleniza culturile si vegetatia”, a avertizat acelasi cercetator.
 
Neonicotinoidele sunt considerate factorul esential pentru declinul mondial al albinelor. Folosirea lor a fost partial interzisa in Uniunea Europeana in 2013.
 
Esantioanele colectate in Europa in cadrul acestui studiu au fost recoltate in mare parte inainte de intrarea in vigoare a acestei interdictii, a semnalat profesorul Connolly. Analize suplimentare sunt necesare pentru a aprecia eficienta initiativei europene.

Cât de gravă e problema
Interdicţia vizează trei pesticide bazate pe neonicotinoide (tiametozam, imidacloprid şi clotianidin). În Raportul Autorităţii Europeane pentru Siguranţă Alimentară (EFSA), din 16 ianuarie 2013, arată că utilizarea acestor pesticide, prezintă riscuri majore pentru sănătatea albinelor. În acelaşi sens s-au pronunţat şi reprezentanţi ai comunităţii ştiinţifice internaţionale şi ai organizaţiilor de apicultori din diverse ţări ale Europei şi Apimondia (Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Apicole), care consideră pesticidele ca fiind cauza unor depopulări masive a familiilor de albine, ducând până la dispariţia acestora, efectivul de albine din multe ţări europene scăzând dramatic (în cazul Marii Britanii cu aproape 80%).

 

pesticide

natural turf nj danger pesticides

Pesticidele din această categorie se acumulează în apă, sol, în nectarul şi polenul plantelor, contaminându-le şi otrăvind insectele polenizatoare, dintre care cele mai importante sunt albinele (practic, substanţele le paralizează, provocând moartea). Un efect grav al insecticidelor pe bază de neonicotinoie e că se „stochează” în mediul înconjurător pentru mai mulţi ani (chiar peste zece ani).

Problema nu este, însă, doar a apicultorilor, ci a întregii agriculturi. „Apicultura şi albinele sunt un factor de stabilitate şi de menţinere a biodiversităţii. Produsele ca mierea, propolisul, lăptişorul de matcă şi altele reprezintă doar 10-15% din beneficii. Studii efectuate în SUA arată că 76-80% din toate produsele agricole depind de polenizarea făcută de albine. E vorba de beneficii de aproape 200 de miliarde de dolari. Din păcate, în România nu există studii similare pentru a estima acest impact economic”, susţine Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine (ACA) din România. „Am văzut efectul acestor substanţe în alte ţări europene, precum Franţa, unde de pe suprafeţe întinse au dispărut albinele, dar şi alte animale şi păsări mici”, mai spune Ioan Fetea.

Acelaşi punct de vedere este susţinut şi de Aurel Maxim, cadru didactic la USAMV Cluj: „Albinele de pe Tera suferă suficient din cauza pesticidelor şi a poluării. Trebuie să se înţeleagă însă că albinele nu sunt doar o afacere a apicultorilor – dispariţia lor ar duce la o înjumătăţire a producţiei de alimente. A tututor acelor alimente care depind de polenizarea etnomofilă (făcută de insecte – n.a.)”.

„Argumentele” lobby-iştilor
Syngenta şi Bayer, producători de asemenea pesticide, sunt printre cele mai mari companii care şi-au unit forţele pentru a bloca votul favorabil interdicţiei în Consiliul European. Primul „argument” face parte din strategiile „consacrate” ale acţiunilor de lobby – faptul că nu s-ar fi demonstrat ştiinţific, „dincolo de orice dubiu”, o legătură directă între pesticidele bazate pe neonicotinoide şi moartea albinelor. Acest lucru este contrazis atât de Raportul EFSA amintit, de constatările directe, dar chiar şi de alt „argument” al lobby-ului, conform căruia de vină ar fi agricultorii care ar fi utilizat „neconform” sau ”în exces” pesticidele (această argumentare recunoaşte, implicit, efectul letal al pesticidelor asupra albinelor, iar, din cauza „calităţii” pe care o au – de a se acumula pe mai mulţi ani în sol – „excesul” se obţine şi prin utilizarea lor repetată, chiar dacă, de fiecare dată, ar fi „conformă” şi „raţională”).

În fine, un alt „argument” e legat de pierderile economice cauzate de nefolosirea pesticidelor (locuri de muncă în domeniul fabricării acestora, scăderea productivităţii unor terenuri agricole etc.). După cum am arătat deja, riscul diminuării sau chiar al dispariţiei familiilor de albine implică efecte cu mult mai dezastruoase pentru agricultură. Iar afectate, în mod real, sunt dezvoltările agricole industriale bazate pe monoculturi, care favorizează apariţia şi înmulţirea dăunătorilor împotriva cărora se utilizează pesticidele! Şi astfel, ajungem la România.

Poziţia (şi minciunile) Ministerului Agriculturii din România
Pe 27 martie 2013, Agenţia Naţională Fitosanitară din cadrul Ministerului Agriculturii din România îi trimite un răspuns Asociaţiei Crescătorilor din Albine (ACA), în care arată motivul pentru care a votat împotriva interdicţiei(răspunsul integral, aici).

 

„În România există zone puternic infestate cu dăunători de sol Tanyemecus dilaticollis, Agriotes spp., Diabrotica virgifera virgifera, Zabrus tenebrioides, care atacă în mod deosebit culturile de porumb, floarea soarelui, rapiţă, cereale păioase şi a căror combatere este asigurată prin tratamentul seminţelor cu produse de protecţie a plantelor. Interzicerea neonicotinoidelor sub formă de tratament sămânţă la culturile de porumb, floarea soarelui şi rapiţă ar determina pierderi importante de producţie ce ar face aceste culturi neprofitabile pentru fermierul român.

România nu are are alternative viabile la cele trei neonicotinoide pentru tratarea seminţelor”, se subliniază în răspunsul Ministerului. Ioan Fetea, preşedintele ACA România, are mari dubii legate de această afirmaţie, citând în acest sens afirmaţii ale reprezentanţilor Apimondia, care susţin existenţa unor alternative. Mult mai ferm este Ion Toncea, cercetător la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Agricolă Fundulea şi cadru didactic la USMAV Bucureşti. „Eu lucrez în sistem ecologic din 1984 şi n-am folosit vreodată pesticide, erbicide, tratamente la sămânţă. Alternativa există şi este mult mai simplă: rotaţia culturilor de cel puţin 4 ani, care previne atacul dăunătorilor. E o regulă elementară. Monoculturile şi rotaţiile scurte favorizează înmulţirea dăunătorilor”, afirmă cercetătorul român.

Cele mai importante zone care sunt afectate în acest moment de dăunători se află în sud-estul României, în Bărăgan. „Aici se află cele mai mari terenuri de floarea soarelui. Aproximativ 30-35% din producţia de miere din România e cea de floarea soarelui”, explică preşedintele ACA. Exact zonele în care se află şi cele mai mari proprietăţi agricole comasate şi, aşa-zis, productive. „Pe cei care practică agricultura industrială nu-i interesează efectele pe termen lung, ci doar profitul imediat. Am mai multă încredere în ţări ca Germania, Franţa, Italia ori Slovenia, care au interzis aceste pesticide, decât în ceea ce spun reprezentanţii ministerului Agriculturii de la noi. În Occident s-a schimbat concepţia, punându-se tot mai mult accesntul pe calitatea alimentelor. La noi există încă obsesia producţiilor record , iar marilor fermieri nu le pasă ce se va întâmpla peste 5 ani sau 10 ani. De aceea nici nu mă mir că Ministerul Agriculturii susţine pesticidele”, explică Aurel Maxim.

Astfel, cade şi altă „explicaţie” din răspunsul reprezentanţilor Ministerului care afirmă că în Germania, Franţa, Italia şi Slovenia s-au putut interzice cele trei pesticide pentru că „nu au zone infestate cu dăunători”, implicit, nu ar suferi din punct de vedere economic. În fapt, acele state (care au avut propriile probleme la vremea lor) au devenit ceva mai atente la cauzele apariţiilor dăunătorilor (monoculturile şi rotaţiile prea scurte, specifice marilor ferme aşa-zis productive).

În fine, în acelaşi răspuns, se mai arată că „din informaţiile pe care le deţinem, în România nu au fost semnalate cazuri de mortalitate la albine urmare a tratamentului seminţelor cu produse pe bază de neonicotinoide”. Acest lucru este infirmat de către reprezentanţii Asociaţiei Eco Ruralis, care spun că în ultimii trei ani au primit numeroase solicitări de sprijin din partea membrilor apicultori, care se confruntă cu mari probleme la păstoritul albinelor în culturile de floarea soarelui. „Familiile de albine mor pe capete din cauza utilizării de pesticide deosebit de toxice, la culturile mari, cum e floarea soarelui. Raza de acţiune a unei albine e de peste trei kilometri în jurul stupului, nu poţi opri albina să meargă pe o cultură otrăvită. Ce alegem? Albinele sau insecticidele neonicotinoide? Pentru că e clar că cele două nu pot coexista. Noi alegem albinele şi vrem ca Guvernul României să facă la fel”, declară Attila Szocs, administratorul Asociaţiei Eco Ruralis.

Concluzii
– Votând împotriva interzicerii utilizării celor trei pesticide, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, ignoră interesele a aproximativ 36-40.000 de familii de apicultori români (conform datelor ACA), şi a altor milioane de mici fermieri autohtoni ale căror producţii depind de polenizarea făcută de albine; România are, la ora actuală, un efectiv de aproximativ 1,2 milioane de familii de albine, cea mai mare parte a producţiei fiind destinată exportului (Marea Britanie importă aproximativ 80% din produsele apicole din România);

– Când vorbeşte de „culturi neprofitabile pentru fermierul român”, Ministerul Agriculturii se referă exclusiv la marii proprietari de terenuri (care astăzi pot obţine un profit consistent din agricultură, iar mâine, după ce terenurile secătuiesc sau sunt otrăvite îşi pot muta liniştit profitul investind în alte domenii);

– Dependenţa faţă de seminţele tratate cu pesticide creşte exponenţial, în interesul atât al producătorilor de pesticide şi erbicide, cât şi al celor de organisme modificate genetic (alternativa „productivă” la agricultura industrială chimizată);

– Profitabilitatea generată de marile proprietăţi agricole exploatate industrial (cu pesticide sau organisme modificate genetic) e una de scurtă durată şi se regăseşte, în cea mai mare parte, în conturile unui grup restrâns de persoane.