Finantare 2014 - 2020

Hraniri proteice si de stimulare

STUDII PRIVIND EFECTUL HRĂNIRII PROTEICE DE STIMULARE A FAMILIILOR DE ALBINE ÎN CONDIŢII DE STUPINĂ

1.1. EFECTUL HRĂNIRII PROTEICE DE STIMULARE

ÎN PERIOADA DE TOAMNĂ A FAMILIILOR DE ALBINE

ÎN CONDIŢII DE STUPINĂ

1.1.1. Scopul cercetării, materialul biologic şi metoda de lucru

O modalitate importantă prin care apicultorul poate influenţa dezvoltarea familiei de albine o constituie hrănirea suplimentară cu amestecuri proteice.

Rezervele de hrană din stup din perioada de toamnă şi iarnă influenţează evoluţia numărului de albine în sezonul rece şi puterea de clădire a fagurilor în timpul primăverii următoare (Parkel şi Merill, 1957), iar stocarea unor rezerve de polen de calitate inferioară poate determina o scădere bruscă a populaţiei în timpul primăverii (Furgola, 1978, 1981).

 

Pentru a avea în primăvara următoare familii puternice care să producă o cantitate mare de miere marfă la primele culesuri trebuie ca hrănirea proteică de stimulare să se efectueze încă din perioada de toamnă.

În această experienţă a fost studiat efectul utilizării amestecului de substituenţi ai polenului "APIPROT", separat sau împreună cu polenul conservat, în hrana administrată familiilor de albine în perioada de toamnă.

Au fost formate 5 loturi din care un lot martor la care s-a administrat sirop de zahăr şi miere şi 4 loturi experimentale în hrana cărora s-a folosit sirop + APIPROT, sirop + APIPROT + polen şi sirop + polen (tabelul 48).

 

Schema experimentală

Lotul n Tratamentul aplicat în perioada de toamnă (1- 14 septembrie)

Obiective

urmărite

Martor 5 Sirop de zahăr şi miere 2:1
  1. Suprafaţa de puiet şi numărul de celule căpăcite
  2. Evoluţia numărului de albine
E1 5 Sirop + APIPROT 10 %
E2 5 Sirop + APIPROT 5 % + polen 5 %
E3 5 Sirop + APIPROT 10 % + polen 10 %
E4 5 Sirop + polen 10 %

 

Fiecare lot a fost constituit din 5 familii de albine, care au fost echilibrate ca putere biologică (număr de indivizi şi puiet de toate vârstele) şi rezerve de hrană (miere şi păstură). De asemenea mătcile tuturor familiilor au fost de aceeaşi vârstă şi provenienţă.

Perioada de administrare a hrănirilor proteice de stimulare a fost de 1 – 14 septembrie, perioadă ce reprezintă "gol de cules" atât de polen cât şi de nectar, care apare la sfârşitul verii şi începutul toamnei, când majoritatea plantelor melifere îşi încetează practic activitatea florală.

Fiecărei familii de albine din lotul martor i s-a adminsitrat de 5 ori câte 500 ml sirop de zahăr şi miere, din 3 în 3 zile, timp de 2 săptămâni, iar la familiile din loturile experimentale în sirop s-a adăugat şi hrană proteică.

Lotul E1 a fost hrănit cu sirop + APIPROT 10 %, lotul E2 cu sirop + APIPROT 5 % + polen 5 %, lotul E3 cu sirop + APIPROT 10 % + polen 10 %, iar lotul E4 cu sirop + polen 20 %.

Obiectivele urmărite în experienţă au fost suprafaţa de puiet exprimată prin numărul de celule căpăcite şi evoluţia numărului de albine în perioada de toamnă.

Estimarea suprafeţei de puiet căpăcit s-a realizat pe fiecare ramă din stupii celor 25 de familii cu ajutorul ramei Netz, efectuându-se 3 măsurători la interval de 2 săptămâni.

Determinarea populaţiei de albine a famililor s-a făcut de asemenea prin utilizarea ramei Netz (reţea în limba germană), care are dimensiuni standard fiind împărţită în 32 de pătrate.

Au fost numărate pătratele acoperite cu albină şi s-a estimat cantitatea de albină ştiindu-se că o ramă întreagă este acoperită de 250 g albină, 16 pătrate de 125 g etc. Albinele de pe toţi fagurii au fost totalizate şi s-a acordat în funcţie de sezon sau ora examinării un coeficient de plus. Determinările au fost efectuate dimineaţa devreme şi seara când albinele culegătoare se află în stup.

Toate experienţele au fost efectuate în stupina proprie în localitatea Măldărăşti, judeţul Vâlcea.

Datele înregistrate au fost prelucrate statistic stabilindu-se influenţa utilizării diferitelor tratamente în hrănirea proteică stimulativă a albinelor în perioada de toamnă.

1.1.2. Rezultatele cercetării şi discuţii

1.1.2.1.Suprafaţa de puiet şi numărul de celule căpăcite

în perioada de toamnă

Pentru a traversa perioada de iarnă în bune condiţii, familia de albine are nevoie toamna de un număr suficient de mare de indivizi, de asigurarea rezervelor în organismul acestora prin formarea "corpului gras", de cantităţi suficiente de miere şi polen în stup.

Hrănirile stimulente proteice şi energetice au efect direct asupra mătcii care îşi prelungeşte perioada de ouat, ceea ce determină obţinerea unei cantităţi mai mari de puiet şi albină tânără neuzată de cules şi mai bine pregătită pentru intrarea în iarnă.

Suprafaţa de puiet căpăcit şi numărul de celule cu puiet căpăcite înregistrează în sezonul de toamnă o descreştere normală, care depinde în mare măsură de starea fiziologică a familiei de albine, de condiţiile climatice şi în special de temperatura din zona respectivă.

Determinările au fost efectuate în lunile septembrie – octombrie ale anului 1995.

Suprafaţa de puiet şi numărul de celule căpăcite măsurate la familiile din cele 5 loturi la prima măsurătoare efectuată la data de 10 septembrie sunt prezentate în tabelul 49.

Suprafaţa de puiet căpăcit a fost exprimată în dm2/familie. Lotul martor a avut o suprafaţă de puiet de 6,963 dm2 asemănătoare ca valoare cu a loturilor experimentale.

 

Suprafaţa de puiet şi numărul de celule căpăcite la 10 septembrie

Lotul

Suprafaţa de puiet căpăcit (dm2/familie)
F1 F2 F3 F4 F5 X ±Sx
Martor 6,790 7,113 6,725 6,950 7,238 6,963±0,096
E1 6,863 6,650 6,962 6,787 7,000 6,852±0,063
E2 6,688 6,738 6,850 6,650 6,763 6,738±0,034
E3 6,838 6,913 7,275 6,900 7,013 6,988±0,077
E4 7,238 7,013 7,350 7,163 7,363 7,225±0,065
  Celule căpăcite (nr./familie)
Martor 5440 5690 5380 5560 5790 5572±76
E1 5490 5320 5570 5430 5600 5480±50
E2 5350 5390 5480 5320 5410 5390±27
E3 5470 5530 5820 5520 5610 5590±62
E4 5790 5610 5880 5730 5890 5780±52

 

Dintre loturile experimentale lotul E4 hrănit cu sirop + polen 20 % s-a situat pe primul loc cu 7,225 dm2, urmat de lotul E3 cu o suprafaţă de 6,988 dm2.

Având în vedere mărimea suprafeţei cu puiet a fost calculat numărul de celule cu puiet căpăcit, pe o suprafaţă de un dm2 fiind construite 800 celule.

Lotul martor a avut în medie 5572 celule căpăcite cu puiet pe familie, iar la loturile la care s-a administrat sirop + hrană proteică valoarea cea mai mică s-a înregistrat la lotul E2 (sirop + APIPROT 10%) de 5390 celule.

Semnificaţia statistică a diferenţelor între numărul mediu de celule căpăcite cu puiet stabilită prin testul Student multiplu este prezentată în tabelul 50.

Pe baza datelor obţinute determinarea din 10 septembrie (după administrarea la începutul lunii de sirop sau sirop + hrană proteică), se constată că între lotul martor şi loturile experimentale nu s-au înregistrat diferenţe semnificative. Intre lotul E4 hrănit cu sirop + polen 20 % şi loturile E1 (sirop + APIPROT 10 %) şi E2 ( sirop + APIPROT 5 % + polen 5 %), diferenţele au fost distinct semnificative, iar între lotul E2 şi E3 diferenţa a fost semnificativă.

 

Semnificaţia diferenţelor între numărul mediu de celule căpăcite ale loturilor de albine în perioada de toamnă (10 septembrie)

Lotul M E1 E2 E3 E4
E4 208NS 298** 390** 190NS 0
E3 18NS 108NS 200* 0  
E2 182NS 92NS 0  
E1 90NS 0  
M 0  

 

NS diferenţe nesemnificative (P > 0,05)

*diferenţe semnificative (P < 0,05)

** diferenţe distinct semnificative (P < 0,01 %)

La a doua măsurătoare, efectuată după 2 săptămâni, la data de 24 septembrie, diferenţele între loturi s-au mărit ca urmare a tratamentelor aplicate (tabelul 51).

 

Suprafaţa de puiet şi numărul de celule căpăcite la 24 septembrie

Lotul

Suprafaţa de puiet căpăcit (dm2/familie)
F1 F2 F3 F4 F5 X ±Sx
Martor 3,200 3,313 3,250 3,525 3,462 3,350±0,062
E1 4,400 4,263 4,475 4,350 4,513 4,400±0,045
E2 5,013 4,900 5,338 5,063 5,315 5,125±0,086
E3 5,275 5,400 5,675 5,313 5,5,43 5,463±0,034
E4 5,450 5,500 5,263 5,338 5,638 5,438±0,065
Lotul Celule căpăcite (nr./familie)
Martor 2560 2650 2600 2820 2770 2680±50
E1 3520 3410 3580 3480 3610 3520±36
E2 4010 3920 4270 4050 4250 4100±69
E3 4220 4320 4540 4250 4520 4370±67
E4 4360 4400 4210 4270 4510 4350±52

 

La toate loturile s-a înregistrat o scădere pronunţată a suprafeţei de puiet căpăcit faţă de prima măsurătoare, ca urmare a influenţei condiţiilor de mediu.

Lotul martor hrănit numai cu sirop a avut cea mai mică suprafaţă cu puiet, urmat de lotul E1 hrănit cu sirop + APIPROT 10 % şi lotul E2 hrănit cu sirop + APIPROT 5 % + polen 5 %.

Suprafaţa cea mai mare cu puiet, de 5,463 dm2/familie s-a înregistrat la lotul E3, la care s-a administrat sirop + APIPROT 10 % + polen 10 %, pe locul doi fiind lotul E4 (sirop + polen 20 %) cu 5,438 dm2/familie.

Numărul de celule căpăcite cu puiet a fost de 2680/familie la lotul martor, mult mai mic decât la lotul E3 cu 4370/familie şi lotul E4 cu 4350/familie.

Intre numărul mediu de celule căpăcite/familie a lotului martor şi loturile experimentale care au primit hrană proteică s-au înregistrat diferenţe foarte semnificative (tabelul 52).

 

Semnificaţia diferenţelor între numărul mediu de celule căpăcite ale loturilor de albine în perioada de toamnă (24 septembrie)

Lotul M E1 E2 E3 E4
E4 1670*** 830*** 250* 20NS 0
E3 1690*** 850*** 270* 0  
E2 1420*** 580*** 0  
E1 840*** 0  
M 0  

 

NS diferenţe nesemnificative (P > 0,05)

*diferenţe semnificative (P < 0,05)

*** diferenţe foarte semnificative (P < 0,001 %)

 

De asemenea între lotul E1 care a consumat sirop + APIPROT şi loturile E2 – E4 s-au înregistrat diferenţe foarte semnificative ceea ce arată o atractivitate şi o ingestă mai mică a substituenţilor de polen la familiile lotului E1.

Intre loturile E2 şi E3 care au primit în hrană proporţii diferite de APIPROT + polen, diferenţele au fost semnificative, iar între lotul E3 şi lotul E4 (sirop + polen 20 %) diferenţele au fost semnificative.

La a treia determinare efectuată la data de 10 octombrie suprafaţa de puiet şi numărul de celule a scăzut şi mai mult crescând diferenţele în funcţie de tipul hranei proteice administrate (tabelul 53).

 

Suprafaţa de puiet şi numărul de celule căpăcite la 8 octombrie

Lotul

Suprafaţa de puiet căpăcit (dm2/familie)
F1 F2 F3 F4 F5 X ±Sx
Martor 1,150 1,213 1,200 1,200 1,050 1,163±0,03
E1 2,200 2,250 2,363 2,175 2,575 2,313±0,073
E2 1,788 1,750 1,975 1,875 2,113 1,900±0,066
E3 3,025 3,075 3,300 3,138 3,150 3,138±0,046
E4 3,175 3,125 3,313 3,125 3450 3,238±0,063

Lotul

Celule căpăcite (nr./familie)
Martor 920 970 960 960 840 930±24
E1 1760 1800 1890 1740 2060 1850±58
E2 1430 1400 1580 1500 1690 1520±24
E3 2420 2460 2640 2510 2520 2510±37
E4 2540 2500 2650 2500 2760 2590±51

 

Intre lotul martor hrănit numai cu sirop şi loturile experimentale s-au înregistrat diferenţe foarte semnificative, ceea ce arată importanţa administrării în sirop şi a substituenţilor sau a polenului pentru prelungirea activităţii de depunere a pontei de către matcă.

Diferenţe foarte semnificative au fost obţinute între loturile E1 şi E3 –E4 precum şi între E2 şi E3 – E4, în timp ce între cele mai bune rezultate înregistrate la loturile E4 şi E3 diferenţele au fost semnificative (tabelul 54).

 

Semnificaţia diferenţelor între numărul mediu de celule căpăcite ale loturilor de albine în perioada de toamnă (8 octombrie)

Lotul M E1 E2 E3 E4
E4 1660*** 740*** 1070*** 80NS 0
E3 1580*** 660*** 990*** 0  
E2 590*** 330** 0  
E1 920*** 0  
M 0  

 

NS diferenţe nesemnificative (P > 0,05)

** diferenţe distinct semnificative (P < 0,01)

*** diferenţe foarte semnificative (P < 0,001 %)

Evoluţia numărului de celule căpăcite cu puiet în perioada 10 septembrie – 8 octombrie este prezentată în figura 16.

Din grafic se observă scăderea rapidă a numărului de celule căpăcite cu puiet a familiilor lotului martor ca urmare a diminuării activităţii mătcii, în timp ce la loturile experimentale (în special la lotul E4 hrănit cu sirop + polen 20 % şi lotul E3 hrănit cu sirop + APIPROT 10 % + polen 10 %) scăderea numărului de celule este mult mai lentă.

La cele 3 determinări efectuate în perioada septembrie – octombrie, la lotul martor au fost înregistrate 9182 celule cu puiet/familie urmat de lotul E1 cu 10852 celule/familie şi lotul E2 cu 11010 celule/familie (tabelul 55).

 

Numărul total de celule căpăcite în perioada de toamnă

Lotul

Total celule Diferenţe faţă de martor
Nr. celule %
Martor 9182 - -
E1 10852 1670 18,2
E2 11010 1828 19,9
E3 12470 3288 35,8
E4 12720 3538 38,5

 

Cel mai mare număr de celule căpăcite cu puiet s-au obţinut la lotul E4, pe locul doi situându-se lotul E3.

Prin administrarea hranei proteice de stimulare numărul de celule cu puiet a fost mai mare la loturile experimentale cu 18,2 – 38,5 % faţă de martor (figura 17).

Diferenţele faţă de martor au fost mai mici la loturile care au primit în raţie APIPROT 10 % şi APIPROT 5 % + polen 5 % în comparaţie cu loturile E3 (APIPROT 10 % + polen 10 %) şi E4 (polen 20 %) la care difeenţele au fost de 35,8 %, respectiv 38,5 %.

image004

Din analiza datelor înregistrate rezultă influenţa pozitivă a administrării hranei proteice stimulative în perioada de toamnă asupra continuării activităţii mătcii, ceea ce determină o micşorare mai lentă a suprafeţei de puiet şi de celule cu puiet/familie în comparaţie cu utilizarea numai a suplimentării glucidice prin siropul de zahăr şi miere.

Numărul de celule căpăcite cu puiet a fost mai mare ca urmare a hrănirilor proteice stimulative, administrate în perioada 1 - 14 septembrie, cu 18,2 – 38,5 % faţă de lotul martor.

Cel mai bun rezultat a fost obţinut la lotul E4 prin utilizarea amestecului de sirop + polen 20 %, datorită atractivităţii specifice pe care o manifestă albinele pentru polen, ceea ce determină o bună consumabilitate a acestuia şi un efect pozitiv asupra activităţii mătcii.

In comparaţie cu hrănirea stimulativă cu polen, rezultate apropiate au fost obţinute prin introducerea în sirop a amestecului de substituenţi APIPROT în proporţie de 10 % şi a polenului 10 %, diferenţele între cele două tratamente fiind nesemnificative din punct de vedere statistic.

Acest rezultat arată că atunci când apicultorul nu dispune de suficiente cantităţi de polen conservat se poate înlocui polenul în proporţie de 50 % cu amestecul de substituenţi APIPROT pentru hrănirile proteice stimulative de toamnă.

1.1.2.2. Evoluţia numărului de albine în perioada de toamnă

O dată cu apropierea perioadei de iernare populaţia de albine dintr-o familie urmează o curbă descendentă. Acest proces fiziologic normal al familiei de albine se datorează pe de o parte scăderii suprafeţei de puiet ca urmare a micşorării numărului de ouă depuse zilnic de matcă şi pe de altă parte albinelor din generaţiile de vară care mor în această perioadă.

Mărimea populaţiei familiei de albine a fost exprimată prin numărul de indivizi pe colonie şi a fost stabilită cu ajutorul ramei Netz prin 4 determinări, la interval de două săptămâni, în perioada 10 septembrie – 22 octombrie.

Numărul mediu de albine pe fiecare familie şi lot în funcţie de hrănirea proteică stimulentă a fost stabilit în urma determinărilor efectuate la 10 septembrie şi prezentat în tabelul 56.

 

Numărul de albine în funcţie de hrănirea proteică stimulentă

în perioada de toamnă (10 octombrie)

Lotul Albine pe familie
F1 F2 F3 F4 F5 X ±Sx
Martor 21000 22600 21200 21900 21500 21640±284
E1 22300 21000 22500 21500 22100 21880±276
E2 21300 22000 22900 21700 22600 22100±292
E3 21700 21000 22200 23100 22000 22000±342
E4 22000 21100 23000 21200 22200 21900±349

 

Toate loturile de albine au avut un număr mediu de indivizi pe familie de cca 22000, cu variaţii de la 21640 albine în cazul lotului martor, la 22100 albine în cazul lotului E2.

Analiza statistică a diferenţelor între loturi arată că nu s-au înregistrat diferenţe semnificative la această determinare între lotul martor şi loturile experimentale (tabelul 57).

Tabelul 57

Semnificaţia diferenţelor între numărul mediu de albine a loturilor

în perioada de toamnă (10 octombrie)

Lotul M E1 E2 E3 E4
E4 260NS 20NS 200NS
100NS
0
E3 360NS 120NS 100NS 0  
E2 460NS 220NS 0  
E1 240NS 0  
M 0  

 

NS diferenţă nesemnificativă (P > 0,05)

De asemenea, între loturile care au primit diferite tipuri de hrană proteică diferenţele nu sunt asigurate statistic la 10 zile de la începutul administrării hranei de stimulare.

După două săptămâni, la măsurătorile efectuate la 24 septembrie, s-a constatat o diferenţiere a numărului mediu de albine/familie în funcţie de tratamentul utilizat (tabelul 58).

 

Numărul de albine în funcţie de hrănirea proteică stimulentă

în perioada de toamnă (24 octombrie)

Lotul

Albine/familie
F1 F2 F3 F4 F5 X ±Sx
Martor 17900 17500 17800 17800 18000 17800±84
E1 17900 18100 18300 18000 18700 18200±141
E2 20300 19000 19300 18000 18900 19100±370
E3 22600 21300 21300 21800 21000 21600±281
E4 22000 22100 23500 21500 22800 22400±344

 

Cel mai mic număr de albine s-a înregistrat la familiile lotului martor hrănit numai cu sirop de 17800 indivizi, urmat de lotul E1 (sirop + APIPROT 10 %) de 18200 indivizi şi lotul E2 (sirop + APIPROT 5 % + polen 5 %) de 19100 indivizi.

Cel mai mare număr de albine pe familie s-a înregistrat la lotul E4 hrănit cu sirop şi polen 20 % cu 22400 albine urmat de lotul E3 (sirop + APIPROT 10 % + polen 10 %) cu 21600 albine.

Intre lotul martor şi lotul E1 diferenţa a fost nesemnificativă, faţă de E2 diferenţa a fost semnificativă, iar faţă de lotul E3 şi E4 diferenţele au fost foarte semnificative (tabelul 59).

 

Semnificaţia diferenţelor între numărul mediu de albine a loturilor de albine în perioada de toamnă (24 septembrie)

Lotul M E1 E2 E3 E4
E4 4600*** 4200*** 3300** 800NS 0
E3 3800*** 3400*** 2500** 0  
E2 1300* 900NS 0  
E1 400NS 0  
M 0  

 

NS diferenţe nesemnificative (P > 0,05)

* diferenţe semnificative (P < 0,05)

** diferenţe distinct semnificative (P < 0,01)

*** diferenţe foarte semnificative (P < 0,001 %)

Între loturile experimentale diferenţele au fost de la nesemnificative până la foarte semnificative. Astfel, între lotul hrănit cu APIPROT 10 % şi lotul E2 (APIPROT 5 % + polen 5 %) diferenţa a fost nesemnificativă, dar faţă de loturile E3 şi E4 diferenţele au fost foarte semnificative.

Între cele două loturi (E3 şi E4) care au primit hrană proteică reprezentată de APIPROT + polen în concentraţii diferite, rezultate mai bune s-au obţinut prin utilizarea a 10 % APIPROT + 10 % polen, diferenţa fiind distinct semnificativă faţă de lotul E2. Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative prin aplicarea tratamentelor la loturile E3 şi E4.

La măsurătorile din 8 octombrie s-a constatat o diminuare a numărului mediu de albine la toate loturile, diferenţele mărindu-se în funcţie de tratamentul aplicat (tabelul 60).

 

Numărul de albine în funcţie de hrănirea proteică stimulentă

în perioada de toamnă (8 octombrie)

Lotul

Albine/familie
F1 F2 F3 F4 F5 X ±Sx
Martor 13800 13000 14000 13300 14400 13700±249
E1 15800 15800 15500 16100 16300 15900±138
E2 18000 16700 17600 17000 17200 17300±228
E3 19300 19000 18800 18600 18300 18800±170
E4 19000 19000 20000 18700 20000 19300±253

Lotul martor a avut un număr mediu de 13700 albine/familie în timp ce loturile experimentale au avut între 15900 albine la lotul E1 şi 19300 albine la lotul E4.

Între lotul martor şi loturile E1 – E4, precum şi între lotul E1 şi loturile E2 – E4 s-au înregistrat diferenţe foarte semnificative (tabelul 61).

 

Semnificaţia diferenţelor între numărul mediu de albine a loturilor de albine în perioada de toamnă (8 octombrie)

Lotul M E1 E2 E3 E4
E4 5600*** 3400*** 2000** 500NS 0
E3 5100*** 2900*** 1500** 0  
E2 3600*** 1400*** 0  
E1 2200*** 0  
M 0  

NS diferenţe nesemnificative (P > 0,05)

**diferenţe distinct semnificative (P < 0,01)

*** diferenţe foarte semnificative (P < 0,001 %)

Între lotul hrănit cu APIPROT 5 % + polen 5 % şi loturile E3 – E4 diferenţele au fost distinct semnificative, iar între lotul E3 şi E4 nu au fost diferenţe semnificative.

Tendinţa de micşorare a numărului de albine pe familie la toate loturile s-a menţinut şi în perioada 8 – 22 octombrie. Lotul martor a avut cel mai mic număr mediu de albine pe familie, respectiv 12000, iar loturile experimentale între 13800 (lotul E1) şi 16100 la lotul E4 (tabelul 62).

 

 

Numărul de albine în funcţie de hrănirea proteică stimulentă

în perioada de toamnă (22 octombrie)

Lotul

Albine/familie
F1 F2 F3 F4 F5 X ±Sx
Martor 12000 11100 12800 11300 12800 12000±359
E1 13500 13700 13000 14400 14400 13800±270
E2 15000 13700 13900 14000 13900 14100±230
E3 15900 15200 15000 14600 15800 15300±245
E4 15700 15800 16700 15500 16800 16100±270

 

La fel ca la măsurătorile din 14 septembrie şi 8 octombrie, cel mai mare număr de albine/familie s-a înregistrat în urma utilizării siropului + polen 20 % la lotul E4 şi a siropului + APIPROT 10 % + polen 10 % la lotul E3.

Faţă de loturile E3 şi E4, la lotul martor s-au înregistrat diferenţe distinct semnificative (tabelul 16).Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între lotul E1 şi E2, ceea ce arată că prin utilizarea numai a APIPROT-ului 10 % pentru hrănirea proteică stimulentă se obţin rezultate asemănătoare ca în cazul asocierii APIPROT 5 % cu polen 5 %.

Acelaşi aspect rezultă prin compararea diferenţei între lotul E3 (APIPROT 10 % + polen 10 %) şi lotul E4 (polen 20 %) care este nesemnificativă din punct de vedere statistic (tabelul 63).

 

Semnificaţia diferenţelor între numărul mediu de albine a loturilor de albine în perioada de toamnă (22 octombrie)

Lotul M E1 E2 E3 E4
E4 4100*** 2300** 2000** 800NS 0
E3 3300*** 1500** 1200* 0  
E2 2100** 300NS 0  
E1 1800* 0  
M 0  

NS diferenţe nesemnificative (P > 0,05)

* diferenţe semnificative (P < 0,05)

** diferenţe distinct semnificative (P < 0,01)

*** diferenţe foarte semnificative (P < 0,001 %)

 

image006

Evoluţia numărului de albine în perioada 10 septembrie – 22 octombrie prezentată în figura 18 arată declinul rapid al numărului de albine la familiile lotului martor hrănit cu sirop de zahăr şi miere, urmat de lotul E1 hrănit cu APIPROT 10 % şi lotul E2 la care s-a administrat APIPROT 5 % + polen 5 %, în timp ce la loturile E4 şi E3 scăderea a fost mai mică.

Faţă de populaţiile estimate la prima determinare, din 10 septembrie, în perioada 10 septembrie – 22 octombrie la lotul martor s-a înregistrat o scădere a numărului mediu de albine/familie cu 44,5 % în timp ce la loturile care au primit hrană proteică stimulentă scăderea a fost mai mică cuprinsă între 26,9 şi 36,9 % (figura 19).

image008

Din analiza datelor privind evoluţia numărului de albine/familie în perioada de toamnă rezultă că hrănirea proteică de stimulare a loturilor experimentale în perioada 1 – 14 septembrie contribuie la menţinerea unor populaţii mai mari de albine care intră în perioada de iernare.

Faţă de familiile lotului martor la care diminuarea numărului de albine a fost de 44,5 %, la familiile care au primit sirop + hrană proteică, scăderea populaţiilor în intervalul 10 septembrie – 22 octombrie a fost mai mică cuprinsă între 26,5 şi 36,9 %.

Rezultate mai bune s-au obţinut la lotul E3 prin utilizarea amestecului de substituenţi APIPROT 10 % + polen 10 %, asemănătoare din punct de vedere statistic cu ale lotului E4 la care s-a administrat polen 20 % şi care a avut numărul cel mai mare de albine pe familie.

Între loturile E1 şi E2 precum şi între loturile E3 şi E4 la sfârşitul perioadei experimentale nu s-au înregistrat diferenţe semnificative, ceea ce demonstrează posibilitatea înlocuirii parţiale a polenului conservat cu substituentul de polen APIPROT.

În urma acestui experiment se poate concluziona că hrănirea proteică de stimulare efectuată în perioada de toamnă are un efect pozitiv în menţinerea unui număr mai mare de albine care iernează în colonia de albine, substituentul de polen APIPROT putând înlocui cu bune rezultate 50 % din polenul conservat administrat albinelor atunci când apicultorul nu dispune de suficiente cantităţi de polen pentru hrănirea de stimulare a familiilor de albine.

1.1.3. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

1.Hrănirea proteică de stimulare din perioada de toamnă a influenţat pozitiv continuarea depunerii de ouă a mătcii şi menţinerea unei suprafeţe mai mari de puiet, respectiv de celule căpăcite în lunile septembrie – octombrie la familiile de albine întreţinute în condiţii de stupină.

2. Lotul martor la care s-a administrat numai sirop din zahăr şi miere a avut un număr total de celule căpăcite cu puiet în perioada de 10 septembrie – 8 octombrie de 9182, mai mic decât la loturile experimentale ce au fost hrănite cu sirop + hrană proteică, la care numărul total de celule cu puiet a fost cuprins între 10852 şi 12720, reprezentând o diferenţă de 18,2 până la 38,5 % faţă de familiile lotului martor.

3. Cel mai bun rezultat a fost obţinut la lotul E4 prin administrarea unui amestec de sirop + polen 20 %, urmat de lotul E3 la care s-a administrat sirop + APIPROT 10% + polen 10 %, diferenţa între numărul mediu de celule căpăcite cu puiet a celor două loturi la sfârşitul perioadei experimentale fiind nesemnificativă din punct de vedere statistic.

4. În condiţiile unor cantităţi insuficiente de polen conservat, hrănirea proteică de stimulare din perioada de toamnă se poate face prin substituirea în hrană a 50 % din polen, cu APIPROT, având un efect de creştere a numărului de celule cu puiet căpăcit de peste 35 % faţă de familiile hrănite numai cu sirop de zahăr şi miere.

5. Populaţia de albine din familiile lotului martor a scăzut în perioada 10 septembrie - 22 octombrie de la 21640 albine la 12000 albine ceea ce reprezintă o scădere de 44,5 % mai mare decât a familiilor loturilor experimentale, la care scăderea a fost cuprinsă între 26,5 şi 36,9 %.

6. Rezultate mai bune în menţinerea mărimii populaţiei de albine care intră în perioada de iernare au fost obţinute prin utilizarea amestecului APIPROT + polen conservat faţă de folosirea exclusivă a APIPROT-ului, dar mai scăzute faţă de utilizarea unică a polenului.

7. La sfârşitul perioadei experimentale între lotul E4 care a fost hrănit cu sirop + polen 20 % şi lotul E3 la care s-a administrat sirop + APIPROT 10 % + polen 10 % nu s-a înregistrat o diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic a numărului mediu de albine pe familie, ceea ce demonstrează posibilitatea înlocuirii parţiale cu bune rezultate a polenului conservat cu substituentul de polen APIPROT.

8. Prin hrănirea proteică de stimulare din perioada de toamnă cu APIPROT 10 % + polen 10 % sau polen 20 % în siropul din zahăr şi miere populaţia de albine/familie care intră în perioada de iernat este mai mare cu 27,5 – 34,2 % decât familiile care sunt hrănite numai cu sirop, ceea ce crează o premiză importantă pentru ca în primăvara următoare să se dezvolte familii puternice capabile să producă o cantitate mare de miere marfă la primele culesuri.

Dr. Ing. Moraru Petru

Sef Statie Zonala Apicola Maldaresti