Finantare 2014 - 2020

Apicultura pentru incepatori

Familiile puternice au la sfarsitul toamnei o populatie cuprinsa intre 1,5 si 2 kg albine, familii capabile sa valorifice culesului timpuriu de salcam in primavara urmatoare (cu 3-4 kg albine culegatoare). In acest scop, se iau urmatoarele masuri tehnologice: selectionarea unor biotipuri valoroase, folosirea de matci tinere, intretinerea familiilor de albine cu matci suplimentare, asigurarea hranei necesare si realizarea unui regim termic optim.

1. Selectia unor biotipuri valoroase

Selectia unor biotipuri valoroase reprezinta unul dintre mijloacele de baza care asigura obtinerea unor familii cu o populatie numeroasa. Folosirea unui material biologic selectionat permite obtinerea unei dezvoltari superioare cu pana la 20% fata de materialul neselectionat si, implicit, a unei productii de miere mai mare cu peste 35%.

 

2. Folosirea matcilor tinere

Folosirea matcilor tinere constituie o alta modalitate importanta de intensificare a cresterii puietului in sezonul de toamna, intrucat acestea au un proces de ovulatie superior matcilor varstnice. In acest scop, toate matcile se schimba anual (mai putin plus variantele). Schimbarea se face cu matci imperecheate crescute special pentru a incepe ouatul catre sfarsitul lunii iulie, inceputul lui august.

Momentul recomandat pentru introducerea matcilor este atunci cand albinele sunt in plin cules, pe un timp linistit si de preferat la lasarea serii. Inainte de a trece la introducerea unei noi matci, trebuie sa verificam daca familia respectiva nu are o matca tanara sau botci capacite, deoarece, in acest caz, matca introdusa va fi omorata. Prezenta puietului si a oualor mai mici de trei zile, din care albinele si-ar putea cladi botci, va ingreuna mult primirea unei matci, pe cand intr-o familie lipsita total de oua, matca va fi primita mult mai usor.

In cazul introducerii directe a matcilor, pentru o mai buna acceptare, matca tanara inainte de a fi asezata pe fagure se naclaieste cu miere. Albinele inconjoara imediat matca introdusa, o curata de miere si o protejeaza.

Dintre metodele directe de introducere a unei matci in stup, mai amintim:

- perierea tuturor albinelor de pe faguri, seara, pe fundul stupului, pulverizarea lor cu sirop de zahar si introducerea matcii in grupul acestor albine, dupa ce in prealabil a fost si ea stropita cu acelasi sirop;
- perierea in fata urdinisului a albinelor de pe 2-3 rame, stropirea lor cu sirop de zahar, asezarea matcii ude intre acestea, ea intrand in stup odata cu albinele scuturate;
- se scot din familia orfana toate ramele cu puiet si se introduc in alta familie pana a doua zi; se iau 2-3 rame cu puiet, albine tinere si matca noua si se introduc in mijlocul cuibului familiei orfane; etc.
- pentru a indeparta mirosul matcii inainte de a fi data familiei, se introduce aceasta intr-o cutie de chibrituri umpluta cu apa calduta, daca e rece afara, sau rece daca timpul e cald, si timp de 20 secunde, se clatina incetisor apoi se goleste apa, se introduce cutia intre doi faguri si se elibereaza matca.

Matcile tinere se pot introducere si in colivii, acestea fixandu-se prin apasare pe un fagure cu miere si puiet din mijlocul cuibului familiilor, la 2-3 ore dupa orfanizare.

Orificiul coliviei in care a fost introdusa matca se acopera cu un faguras artificial, care se perforeaza cu ajutorul unui ac. In scurt timp, albinele rod fagurele, elibereaza matca, iar dupa 2-3 zile se controleaza familia, se scoate colivia si se urmareste daca matca a fost primita si a inceput ouatul.

In lipsa coliviilor se pot folosi capacele de sita ce se fixeaza, dupa introducerea matcii sub ele, pe un fagure din centrul cuibului unde se lasa 48 de ore. Daca dupa acest interval, albinele hranesc matca, capacelul de sita se ridica si matca este eliberata.

Inlocuirea matcilor batrane cu botci capacite sau chiar cu matci neimperecheate nu se recomanda, deoarece familia va ramane fara puiet timp de 5-10 zile sau mai mult, iar unele familii pot ramane fara matci prin pierderea lor la zborul de imperechere.

3. Intretinerea familiilor de albine cu matci suplimentare

Intretinerea familiilor de albine cu matci suplimentare reprezinta mijlocul cel mai sigur de sporire a populatiei familiilor de albine din sezonul de toamna. In acest sens, exista doua metode de crestere si intretinere a albinelor: metoda familiilor ajutatoare vremelnice si metoda familiilor temporare.

3.1. Metoda familiilor ajutatoare vremelnice asigura marirea populatiei in sezonul de toamna, o buna iernare sub aspect fiziologic, valorificarea eficienta a culesului timpuriu de salcam si prevenirea aparitiei instinctului de roire.

Familia ajutatoare se formeaza dupa valorificarea culesului de salcam, sub forma unui roi pe doua-trei rame cu puiet capacit, doua rame cu miere si polen, un fagure cu celule de lucratoare in care se introduc aproximativ 100 ml apa si o matca protejata in colivie. Familia ajutatoare se organizeaza in partea laterala a stupului orizontal, intr-un corp superior la stupul multietajat sau intr-un corp aparte in cazul stupului vertical cu magazine.

In timpul sezonului activ, familia ajutatoare se intretine independent, pana aproximativ la mijlocul lunii septembrie, cand se unifica cu familia de baza (din care a provenit), rezultand astfel familii puternice, cu o populatie de 1,8-2,5 kg albine (1,0-1,5 kg familia de baza + 0,8-1,9 kg familia ajutatoare). Matca varstnica se ierneaza in afara ghemului. Acest spor de albine intrece cu mult sporul obtinut in urma aplicarii hranirilor stimulente.

3.2. Metoda familiilor temporare, in primul an, este identica cu cea a familiilor ajutatoare vremelnice. In anul al doilea, primavara timpuriu (martie), familia de baza se lasa cu o populatie de 1,5 kg (sase rame), iar cu surplusul de albine (0,3-1,0 kg) se formeaza un roi care va constitui familia temporara. Aceasta se intretine independent, pana toamna, cand se unifica cu familia de baza, rezultand familii cu o populatie cuprinsa intre 2,5 si 3,0 kg de albine, ce ierneaza cu un consum specific scazut de hrana, fapt ce permite ca o parte din rezervele de miere care ar fi servit pentru iernarea familiei temporare, in cazul in care aceasta nu s-ar fi unit cu familia de baza, sa poata fi extrasa si valorificata.

In primavara anului al treilea, familia temporara care se va forma va avea o populatie echivalenta cu a unei familii normale (1,0-1,5 kg albine) si va valorifica culesurile ca unitate de productie de sine statatoare. Incepand cu acest an, metoda asigura maximum de randament, intrucat toamna, in urma unificarii familiei temporare cu cea de baza, rezulta familii puternice, cu o populatie cuprinsa intre 3,0 si 3,5 kg albine, care ierneaza cu un consum redus. In asemenea familii, un kilogram de albine consuma zilnic, in medie, 25g miere, in timp ce aceeasi cantitate de albine din familiile neunificate (1,0-1,5 kg albine) au un consum dublu, respectiv 50 g miere, astfel ca rezervele destinate pentru iernarea familiei temporare raman disponibile pentru valorificare.

4. Asigurarea hranei

La sfarsitul verii, hrana necesara albinelor se asigura prin practicarea stuparitului pastoral pentru valorificarea plantelor cu inflorire tarzie, sau prin aplicarea alimentatiei suplimentare.

4.1. Practicarea stuparitului pastoral pentru valorificarea plantelor cu inflorire tarzie constituie mijlocul cel mai economic si eficient sub aspect biologic pentru obtinerea de familii cu o populatie numeroasa. Culesurile tarzii sunt furnizate prin valorificarea otavei fanetelor, semincerilor de trifoi rosu si de sulfina, conveierilor furajero-melifere de facelia, rapita, floarea soarelui s.a., semanate in miriste sau in amestecuri cu borceaguri de toamna.

4.2. Aplicarea alimentatiei stimulente reprezinta o metoda mai putin economica si cu o eficacitate biologica mai mica, fiind aplicata numai in situatia in care nu exista in apropierea stupinei (50-100 km) baze melifere care infloresc tarziu si nici posibilitati de organizare a amestecurilor furajero-melifere.

In urma cercetarilor intreprinse la noi in tara de catre Foti si colaboratorii, s-a stabilit ca cea mai eficienta metoda de alimentatie stimulenta in sezonul de toamna consta in administrarea saptamanala a unei doze de 800-1000 ml sirop 1: 1 pe familie, metoda ce asigura sporirea cantitatii de puiet cu 19,5%.

Necesarul de miere pentru iernarea unei familii de albine se stabileste cunoscand ca albinelor de pe o rama STAS le este necesara cantitatea de 1,5-2,0 kg miere (practic, jumatatea superioara a ramei sa aiba miere capacita). Stabilirea cantitatii de miere din rame se face cunoscand ca 1 dm2 de fagure cu miere capacita pe ambele fete contine 350 g (o rama STAS plina cu miere capacita pe ambele parti are 3,600 kg miere, iar o rampa tip multietajat 2,3 kg). Fiecare fagure acoperit de albine trebuie sa aiba „coroana” de miere de minim 10 cm latime in cazul stupilor orizontali si verticali cu magazine si minimum 7 cm in cazul stupilor multietajati.

Pe langa hrana glucidica, albinelor trebuie sa li se asigure si necesarul proteic, reprezentat prin una sau doua rame cu pastura.

In cazul in care necesarul de hrana nu este asigurat, acesta se completeaza prin redistribuirea rezervelor excedentare intre familii sau cu sirop de zahar (2:1). Administrarea siropului de zahar se face in prima decada a lunii august, pentru ca invertirea zaharozei sa fie facuta de catre albinele ce mor in toamna si a nu uza prin acest proces pe cele tinere care vor ierna. Pentru completarea rezervelor de hrana in perioada amintita, administrarea siropului se face in cantitati mari, de cca. 4 litri. La calcularea necesarului de sirop se va avea in vedere faptul ca din doua kilograme de zahar si un litru de apa rezulta 2,1 litri sirop, iar dintr-un kilogram de zahar si un litru de apa rezulta 1,6 litri sirop, din care, prin invertire, se pierd aproximativ 25%.

Siropul de zahar 1:1 se prepara astfel: intr-un vas smaltuit se pune la foc o cantitate de apa, la care – in timpul fierberii – se adauga treptat o cantitate egala de zahar. Siropul se amesteca in permanenta cu o lingura de lemn, pana in momentul in care tot zaharul s-a dizolvat. Se va avea grija ca siropul sa nu dea in clocot, deoarece zaharul se caramelizeaza si astfel devine daunator pentru albine. Spuma formata la suprafata siropului se indeparteaza cu o spumiera sau o lingura. Vasul cu siropul pregatit se aseaza pe o perna si se inveleste bine cu paturi pentru ca si microcristalele de zahar sa se dizolve complet, prevenindu-se astfel cristalizarea siropului in faguri.

Siropul de zahar se poate face cu ceaiuri din plante medicinale: menta, sunatoare, musetel, urzica, coada calului, cimbrisor etc. Ceaiurile se fac fie dintr-o singura planta, fie se amesteca doua sau mai multe si se pun 2,5-3 g la un litru de apa. Cand apa clocoteste se adauga cantitatea de plante si se acopera imediat vasul, lasandu-l sa se raceasca. Extractul obtinut se strecoara printr-o sita sau tifon si se foloseste la prepararea siropului.

Pentru a usura munca albinelor care vor prelucra siropul, se poate face o invertire artificiala a acestuia, scutind astfel eforturile glandelor hipofaringiene in secretia enzimei invertaza, necesara transformarii zaharozei in glucoza si fructoza. Invertirea se face prin adaugarea la un litru de sirop a unui gram de acid citric (sare de lamaie).  In cazul hranirilor cu sirop de miere, acesta se prepara din trei parti miere diluata cu o parte de apa fierbinte. In cazul mierii zaharisite, la doua parti miere se adauga o parte apa.

Administrarea siropului se face in hranitoare sau direct in faguri. In acest scop se aleg fagurii goi, mai vechi (acestia fiind mai rezistenti) si se aseaza in pozitie orizontala deasupra unei tavi. Cu ajutorul unui pahar, siropul cald (35-360 C) se toarna in rame de la o distanta de 20 cm pentru ca aceasta sa cada cu presiune si sa umple complet celulele fagurilor. Dupa ce o fata a fagurelui a fost umpluta se intoarce pe cealalta si se procedeaza la fel, fara a ne fi teama ca siropul va curge. Fagurii astfel umpluti cu sirop, inainte de a fi introdusi in stup, se tin cateva ore in pozitie verticala, deasupra unei tavi, pentru ca surplusul de sirop sa se scurga.

Un fagure incarcat contine aproximativ 2-3 kg sirop. Pentru a nu provoca furtul, hrana se administreaza seara, dupa incetarea zborului.

Prezenta mierii de mana in fagurii de rezerva pentru iernare, determina, datorita continutului sau ridicat in saruri minerale, marirea cantitatii de excremente ce se acumuleaza in rect si, implicit, aparitia diareei. Pentru a se inlatura efectele negative ale iernarii cu astfel de miere, se face controlul calitativ al mierii la 20% din efectiv, recoltandu-se de la fiecare familie probe cu ajutorul linguritei de pe doi-trei faguri, a caror miere pare a fi de mana (vascoasa, necapacita si cu o nuanta verzuie). Identificarea manei se face obisnuit prin doua metode: cu hidroxid de calciu si cu alcool, metode ce se vor descrie in capitolul consacrat aprecierii calitatii mierii.

Hranirea stimulenta duce la dezvoltarea familiei de albine in toamna, dar, daca momentul administrarii acesteia nu este potrivit, rezultatele sunt negative. Aparitia gerurilor timpurii de toamna forteaza albinele sa se stranga in ghem, ramanand astfel neacoperiti o parte din fagurii cuibului plin cu oua, larve si nimfe, ce vor fi distruse. De aceea, este indicat ca aceasta hranire stimulenta sa fie inceputa mai devreme, cand nu exista acest risc, respectiv pe la sfarsitul lunii august si pana la jumatatea lunii septembrie.

5. Realizarea unui regim termic optim

Este o conditie importanta ce concura la stimularea cresterii puietului. Aceasta se realizeaza prin reducerea progresiva a cuibului la numarul de faguri bine acoperiti de albine, prin impachetarea superioara si laterala a acestuia cu perne, cat si prin formarea cuibului cu faguri in care s-au crescut larve. In aceasta perioada, matca nu depune oua in faguri noi, intrucat celulele acestora, fiind lipsite de invelisurile larvonimfale, au slabe proprietati termoizolante.

5.1. Organizarea cuiburilor pentru iarna presupune stabilirea numarului optim de rame necesare iernarii si aranjarea lor corespunzatoare.

Stabilirea numarului optim de rame se face dupa terminarea culesului, in a doua jumatate a lunii septembrie, in functie de populatia familiei, astfel ca albinele sa ocupe toate ramele si sa poata forma un „ghem de iernare” sferic, forma geometrica care asigura o suprafata minima la un volum maxim.

Se poate stabili mai usor numarul de rame destinat iernarii prin deschiderea stupilor dimineata inainte de zbor, observandu-se pe cate rame s-a format ghemul, date care corespund cu numarul optim de rame.

In situatii normale, cand fagurii destinati iernarii contin cantitati optime de miere (1,5-2,0 kg), se aseaza central faguri cu cca 1,5 kg miere si progresiv, inspre margini, fagurii cu cantitati mai mari, pana la 2 kg . Astfel se asigura necesarul de hrana dar si spatiul pentru formarea „ghemului”, reprezentat prin celule goale.

In cazul in care fagurii destinati iernarii au cantitatea de miere necesara, dar necorespunzator repartizata, variind intre 0,5 si 3,0 kg, organizarea cuiburilor se face asezandu-se in mijloc fagurii cu cea mai mare cantitate de miere, iar inspre margini fagurii cu mire mai putina. Desi acest mod de repartizare a fagurilor nu creeaza spatii cu celule libere pentru adapostire si buna iernare a albinelor, totusi in aceasta situatie prin concentrarea rezervelor de hrana in centrul „ ghemului” se asigura supravietuirea albinelor. Daca ierneaza doua familii in acelasi stup, langa diafragma se va aseza fagurele cu cantitatea cea mai redusa de miere, dar nu mai putin de 1,5 kg, iar in ordine crescanda, catre peretele opus diafragmei, fagurii cu cantitati mai mari de miere.

Familiile din stupii multietajati ierneaza obisnuit pe doua corpuri, cel superior avand 10 rame pline cu miere, iar cel inferior, rame cu „mici coroane” de miere. In cuibul astfel organizat, ghemul ocupa toamna partea centrala a corpului inferior, iar pe masura ce albinele consuma mierea in timpul iernii, ghemul se ridica in corpul superior (fig. 11).

5.2. Impachetarea cuibului. In prima parte a iernii, cand in ghem nu exista puiet, temperatura in interiorul acestuia este de 20-25C, iar in partea a doua, cand apare puietul in cuib, aceasta se ridica la 34-36C. Pentru a ajuta albinele in mentinerea acestei temperaturi, trebuie sa se faca o impachetare a cuibului. La stupii orizontali si verticali, pentru pastrarea caldurii in cuib, odata cu restrangerea acestuia, se aseaza dupa diafragma reducatoare o saltea confectionata din paie, talas, carpe sau polistiren expandat, iar deasupra podisorului se pune o salteluta mai groasa. La stupii multietajati, impachetarea se face prin aplicarea unor saltele de protectie la partea superioara, deasupra podisorului.

5.3. Asigurarea aerisirii stupilor in timpul iernii se realizeaza prin mai multe modalitati: reducerea urdinisului inferior corespunzator marimii populatiei, crearea de orificii de ventilatie in podisor, asezarea distantata a ultimei scanduri de podisor pentru realizarea unei deschideri de 0,5-2,0 cm, s.a. Prin intermediul acestor orificii, vaporii de apa, rezultati in urma metabolismului, sunt eliminati direct in exterior sau absorbiti de pernele de protectie asezate pe podisor, de unde sunt evacuati prin orificiile de ventilatie.

5.4. Protectia stupilor impotriva curentilor de aer si a daunatorilor se realizeaza prin asezarea acestora la adapostul unor cladiri, garduri vii sau prin amenajarea unor garduri provizoriii din diferite resurse locale (tulpini de floarea-soarelui, porumb, stuf s.a.) si instalarea la urdinisuri a gratiilor impotriva daunatorilor.

INTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE IARNA

Iernarea in aer liber impune alegerea unui loc insorit, uscat, protejat de vant si de accesul animalelor, chiar in stupina. Astfel, in perioadele cu valori termice favorabile, albinele au posibilitatea de a efectua zboruri de defecatie si de a elimina continutul rectal, chiar in timpul iernii. Acest fapt determina cresterea consumului de hrana pe intreaga perioada a iernii (in special polen), ceea ce influenta pozitiva dezvoltarea familiilor si vitalitatea albinelor. Sub aspect economic sistemul este avantajos, interventiile pe timpul iernii fiind minime, fara amenajari speciale, iar productia de miere realizata este superioara sezonului anterior.

Iernarea in adapost consta in iernarea albinelor in constructii special amenajate sau in pivnite, in bune conditii si cu un consum mai mic de hrana, daca se asigura un regim termic relativ constant (in jurul valorii de +40C). Ca si inconveniente, la sfarsitul iernii, datorita aparitiei puietului in familii, temperatura din adapost creste, albinele se nelinistesc, consuma foarte mult sau chiar parasesc stupii. De asemenea, albinele care ierneaza in adapost nu au posibilitatea sa efectueze zboruri timpurii de defecatie, se uzeaza, iar, ca urmare, iernarea decurge defectuos, motiv pentru care aceasta tehnologie nu este recomandata.

Iernarea in „cojoc” este practicata in regiunile cu vanturi puternice si cu temperaturi scazute. Stupii se grupeaza si se protejeaza cu paie, coceni de porumb, dupa care se acopera cu folie de polietilena sau carton asfaltat. In fata, stupii sunt protejati de paravane, care in zilele cu temperaturi de +120C se indeparteaza, pentru a facilita efectuarea zborului de defecatie. Acest sistem de iernare are dezavantajul ca in interiorul impachetajului se adapostesc numerosi daunatori, in special soareci.

COMPLETAREA HRANEI IN TIMPUL IERNATULUI

In timpul iernii, familiile de albine trebuie sa aiba rezerve suficiente de polen (cca. 1-2 rame cu pastura); daca nu, se recomanda ca din mijlocul lunii februarie sa se administreze turte sau serbet de zahar cu adaosuri proteice (polen, pastura, pudra din antere de porumb, drojdie de bere iradiata, lapte praf degresat, faina de soia delipidata etc.) in proportie de 10:1, in pungi de pergament sau tifon, deasupra ramelor.

Turta din miere cristalizata si zahar. Se recomanda folosirea mierii lichefiate sau granulata fin (avand consistenta untului) si a zaharului pudra. Mierea cristalizata se lichefiaza in bai-marie. Pentru a nu se denatura calitatile mierii – pierderea prin incalzire excesiva a enzimelor si vitaminelor – apa incalzita in care se tine vasul cu miere nu trebuie sa aiba temperatura mai mare de 450C. Mierea lichefiata se toarna peste zaharul pudra (o parte miere la patru parti zahar), apoi se framanta cu mana, ca un aluat, pana la omogenizarea amestecului. Pasta obtinuta se administreaza sub forma de turte de 500-1000 g, ambalate in hartie sau pungi de plastic perforate in 2-3 locuri, care se plaseaza deasupra ramelor.

Serbetul de zahar cu miere. Pentru obtinerea a 10 kg serbet sunt necesare 7,700 kg zahar pudra, 2 kg miere, 300 ml ceai medicinal sau 340 ml „Protofil”. Acesta este un extract din ingrediente naturale, care prin continutul lui in principii nutritive active (vitamine si microelemente), stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor si larvelor, inhiband dezvoltarea diferitilor paraziti (se foloseste ca remediu in cazul nosemozei, boala determinata de lipsa zborului de curatire). Mierea se incalzeste putin si se dilueaza cu ceaiul (infuzia) preparat in prealabil. Intr-un vas emailat se pune zaharul pudra, se adauga mierea, se framanta totul cu mana. Serbetul astfel preparat se ambaleaza in pungi de plastic in cantitati de 500-1000 g si grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi asezata deasupra ramelor sub podisor.

Prepararea serbetului din zahar. Proportia recomandata este de 1 kg zahar la 30 cm3 apa. Intr-un vas smaltuit fierbem apa, adaugam zaharul amestecand continuu, pana la 115-1200C. Se amesteca continutul cu o lopatica din lemn intr-o singura directie, pana se formeaza mici granule.

In lipsa termometrului, serbetul se poate fierbe 30 minute pe un foc iute, dupa care se controleaza astfel: se introduce o lingurita in serbet si se cufunda apoi in apa rece. Daca serbetul se lipeste de lingurita si prezinta o viscozitate care permite formarea unei granule cleioase intre degete, se considera gata pregatit. Daca serbetul nu se lipeste de lingurita, fierberea trebuie prelungita. Daca prelungim exagerat timpul de fierbere si serbetul legat de lingurita se intareste si se sparge, in acest caz se adauga apa si se fierbe din nou.

SUPRAVEGHEREA ALBINELOR IARNA

Controlul auditiv al modului de iernare se executa cu ajutorul unui stetoscop, sau doar apropiind urechea de peretele din fata al stupului, sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdinis si ascultarea zumzetului produs in stup. Daca acesta este uniform si moderat inseamna ca iernarea decurge in conditii bune, daca este slab, inseamna ca familia nu are hrana, daca este puternic, denota o stare de suferinta, in timp ce in lipsa matcii acesta este prelung si „plangator”. Daca nu se percepe nici un zgomot se bate cu degetul in peretele stupului si daca se aude un zumzet puternic, care inceteaza imediat, inseamna ca iernarea decurge in conditii bune.

INTRETINERERA FAMILIILOR DE ALBINE PRIMAVARA

La iesirea din iarna familia de albine slabeste, albinele care au iernat mor treptat si se creaza un dezechilibru, numarul celor care eclozioneaza fiind mai mic decat a celor care pier. Primavara puietul este numeros, in scurt timp albinele tinere devin tot mai numeroase, astfel incat dupa cinci-sase saptamani de la iesirea din iarna, toate albinele de iernare sunt inlocuite cu albine „nascute” in cursul primaverii.

LUCRARILE CE SE EFECTUEAZA IN TIMPUL ZBORULUI DE DEFECATIE

Supravegherea zborului de curatire. Cand temperatura la soare ajunge la 10-12C, albinele ies din stup si efectueaza zboruri de curatire, adica isi golesc intestinul gros de excrementele acumulate in timpul iernii. In fata stupilor se astern paie, unde albinele slabite si obosite se pot odihni putin inainte de a intra in stup, daca mai exista zapada sau pamantul este umed. Familii sanatoase si bine dezvoltate efectueaza zboruri energice, la care participa majoritatea indivizilor, fapt ce permite un consum mai mare de hrana si ulterior o intensificare a ritmului de dezvoltare. Familiile slabe efectueaza zboruri reduse ca intensitate, nu se vor dezvolta corespunzator, ne putand astfel valorifica integral culesurile timpurii. Familiile orfane au albinele agitate, zboara dezorientat si cauta matca pe peretele din fata al stupului.

Stimularea zborului de curatire la unele familii mai putin expuse la soare sau care efectueaza un zbor slab se face prin ridicarea capacelor si a pernelor de protectie de pe podisoarele stupilor si deschiderea completa a urdinisurilor, permitand astfel razelor solare sa incalzeasca mai rapid albinele din ghemul de iernare.

Dupa terminarea zborului de curatire, urdinisurile se reduc din nou la 2-5 cm, in functie de puterea familiei.

Curatirea stupilor de albine moarte. Aceasta lucrare se mai cheama si examinarea „foii de control” si se executa imediat dupa zborul de curatire, urmarindu-se degajarea urdinisurilor de resturile de iernare si usurarea muncii albinelor de a evacua cadavrele, favorizandu-se astfel activitatea acestora.

La stupii orizontali, operatiunea de indepartare a albinelor moarte se face cu ajutorul unui carlig metalic introdus prin urdinis. La stupii verticali cu funduri mobile, operatiunea se efectueaza prin ridicarea corpurilor pe un capac, dupa care acesta se curata prin razuire si maturare. Interpretarea situatiei se face astfel:

- putine albine moarte pe cateva randuri si mult rumegus de ceara inseamna o familie puternica si bine asigurata cu rezerve;
- putine albine moarte insirate pe mai multe randuri, cu rumegus putin, denota o familie puternica cu hrana insuficienta pe ramele centrale, motiv pentru care albinele au fost nevoite sa-si schimbe pozitia ghemului. Familia va fi ajutata cu cateva rame de miere, incalzite in prealabil;
- multe albine moarte, pe randuri putine si mult rumegus de ceara ne arata ca familia are suficiente rezerve, dar albinele in cea mai mare parte sunt batrane, ca urmare a faptului ca matca fiind batrana, nu a depus toamna un numar suficient de oua. In aceasta situatie se schimba matca;
- multe albine moarte pe randuri dese si rumegus de ceara putin, denota rezerve putine. Cauza mortii se stabileste prin aceea ca albinele moarte au trompele intinse si scoase in afara. Aceste familii se ajuta cu 2-3 faguri cu miere;
- cand in grupul de albine moarte se identifica cristale de miere si albine cu trompa intinsa, este semn ca mierea a cristalizat, iar albinele au murit in lipsa de apa necesara pentru consumarea mierii cristalizate. In asemenea cazuri, familia respectiva va primi faguri cu miere necristalizata;
- cand printre albinele moarte se gaseste si puiet mort, inseamna ca matca este foarte buna si si-a extins mult ouatul in partile laterale ale cuibului, unde moartea puietului a survenit din cauza gerului. In acest caz, cuibul se restrange corespunzator;
- cand albinele moarte sunt stropite cu pete cenusii inseamna ca familia are diaree; in acest caz se identifica si inlatura cauzele care au produs-o, iar albinelor li se va inlesni posibilitatea de a efectua un zbor de curatire fie afara, fie intr-o camera incalzita;
- atunci cand pe fundul stupului sunt albine cu capul sau toracele lipsa si bucati de fagure, denota ca in familie au patruns soareci. In acest caz se iau masuri imediate e indepartare a acestora si se instaleaza gratii la urdinis;
- daca grupul de albine moarte este mucegait, este semn ca albinele au iernat rau din cauza ventilatiei necorespunzatoare, sau a unei infiltrari de apa. In aceasta situatie, ramele mucegaite se vor indeparta si se vor introduce altele, cu hrana de rezerva. Stupul se curata si se dezinfecteaza;
- daca printre albinele moarte se afla matca, inseamna ca a murit in timpul iernarii. In acest caz se va da familiei o noua matca, sau familia fara matca se unifica.

​ Instalarea adapatorului se face in ziua in care are loc zborul de curatire. Intarzierea instalarii acestuia atrage dupa sine obisnuirea albinelor sa transporte apa din balti sau de pe platformele de balegar. Pentru atragerea albinelor la adapator, in primele zile pe scandura acestuia se picura miere incalzita. Adapatorul se alimenteaza cu apa calda si se spala zilnic. Se recomanda ca pe langa adapatorul obisnuit sa se instaleze si unul cu apa sarata, 1 gram sare/litru de apa.

Instalarea plansetelor de aterizare in pozitie oblica, rezemate de scandura de zbor servesc ca suport de aterizare pentru albinele care se intorc incarcate de la cules. Ele se confectioneaza din cherestea sau P.F.L. Si se vopsesc in diferite culori pentru a servi albinelor si la orientare.

Instalarea cantarului de control se face sub un adapost special amenajat sau, in lipsa, se acopera cu folie de material plastic, pentru ca precipitatiile sa nu influenteze valorile reale. Pe cantar se aseaza o familie de putere mijlocie care sa reprezinte media familiilor de albine din stupina, sau familia cea mai puternica, in cazul cand dorim sa studiem potentialul bazei melifere.

CONTROLUL SUMAR DE PRIMAVARA

Controlul sumar de primavara se executa cand temperatura aerului atinge valori la umbra de +13…..+140 C si se executa cat mai rapid pentru a nu provoca furtul si a racii prea tare cuibul. Cu ocazia acestei revizii se stabileste starea familiei de albine, modul de iernare, se remediaza situatiile anormale si se face reducerea cuiburilor.

Starea familie de albine se stabileste dupa existenta matcii si dupa prezenta rezervelor de hrana.

Existenta matcii se stabileste indirect, dupa prezenta oualor sau a larvelor din celule. Daca puietul lipseste si albinele reactioneaza printr-un zumzet intens, plangator si printr-o agitatie si raspandire haotica pe faguri, denota ca familia este orfana. In cazul in care albinele nu reactioneaza in acest mod, verificarea se face dupa aproximativ doua saptamani, cu ocazia controlului general de primavara, deoarece exista matci care incep ouatul ceva mai tarziu.

Familiilor orfane, precum si celor cu matci necorespunzatoare li se dau matci de rezerva, sau se unifica cu familii slabe.

Pentru a efectua operatiunea de unificare a familiilor de albine este necesara omogenizarea mirosului celor doua familii, lucru ce se realizeaza fie prin afumare, fie prin stropirea albinelor si a fagurilor cu apa in care s-au fiert in prealabil plante aromatice. Cel mai indicat procedeu este ca inainte de unificare cu o ora, sa se introduca pe urdinisul celor doua familii bucata de material textil, pe care se aplica o picatura de esenta de menta.

Dupa luarea acestor masuri, familiile se pot uni, avand grija ca toti fagurii cu puiet sa fie asezati central, iar cei cu miere lateral. Din motive de siguranta, matca familiei cu care se unifica, se introduce in colivie pentru 24 ore, iar cealalta se pastreaza ca matca de rezerva.

Este important de retinut faptul ca operatiunea de unificare a familiilor de albine se executa numai pe timp frumos si de preferinta seara, dupa ce albinele si-au terminat zborul.

O alta metoda pentru unificarea familiilor de albine, aplicabila in cazul stupilor verticali, se realizeaza prin suprapunerea corpului de stup fara fund deasupra familiei cu care dorim sa o unificam. Intre aceste corpuri se interpune un ziar perforat, pe unde se realizeaza omogenizarea mirosului ambelor familii. Albinele rod treptat hartia si se unifica.

Daca la aceasta examinare se constata familii fara hrana, in functie de temperatura aerului, se vor administra faguri cu miere incalziti in prealabil, serbet de zahar sau sirop in proportie 2:1.

Modul de iernare se apreciaza dupa cantitatea de albine moarte, umiditate, mucegaiuri si petele de diaree. O mortalitate redusa (50-100 g de albine), precum si lipsa umiditatii, a mucegaiului si a petelor de diaree indica o buna iernare a familiei. Prezenta umiditatii si a mucegaiului se datoreaza iernarii pe un numar prea mare de rame si a unei ventilatii insuficiente. Se sterg peretii stupului, fagurii mucegaiti se elimina, iar materialul de protectie se inlocuieste. Aparitia petelor de diaree este cauzata de iernarea cu miere necorespunzatoare sau datorita nosemozei. In aceasta situatie, ramele cu miere in care nu exista puiet se inlocuiesc cu rame goale, iar familiei i se administreaza sirop sau serbet de zahar.

Reducerea cuiburilor este necesara deoarece in prima parte a primaverii mortalitatea este superioara albinelor care eclozioneaza, iar fagurii pe care au iernat sunt insuficienti acoperiti de albine. In vederea asigurarii unui regim termic optim, cuibul se restrange la un numar de faguri bine acoperiti de albine, inlaturandu-se fagurii necorespunzatori, cei goi si, la nevoie, chiar fagurii cu cantitati mai mici de miere.

Un cuib bine restrans prezinta pe partile laterale cate o rama cu rezerve de hrana (miere si pastura), iar central, rame cu puiet si celule goale, dar cu „coroane” de miere. Reducerea cuibului se executa la toate tipurile de stup cu exceptia celui multietajat, la care crearea conditiilor optime dezvoltarii puietului se realizeaza prin inversarea celor doua corpuri in care albinele au iernat, ridicand corpul inferior cu celule goale in partea superioara, unde aerul este mai cald si unde se creeaza conditii favorabile pentru cresterea puietului.

Cand familiile au multe albine varstnice sau pierderi masive de albine datorita conditiilor meteorologice nefavorabile, se impune ca operatiunea de reducere a cuiburilor sa se execute de doua sau chiar trei ori.

CONTROLUL GENERAL DE PRIMAVARA

Controlul general de primavara se executa cand temperatura aerului la umbra ajunge la minimum +15….+160C si albinele zboara in mod obisnuit. Cu aceasta ocazie se apreciaza marimea populatiei, cantitatea de hrana, calitatea matcii si se curata fundurile la stupii orizontali.

Marimea populatiei. Se apreciaza ca familii puternice, familiile care ocupa 8-10 intervale, cu familii mijlocii cele cu 5-7 intervale si ca familii slabe cele cu mai putin 5 intervale.

Cantitatea de hrana se apreciaza cunoscand ca o rama STAS cu miere capacita pe ambele fete contine 3,600 kg, una multietajat 2,300 kg si ca un dm2 de fagure capacit pe ambele fete are cca. 350 g miere sau 175 g pastura. Pentru o buna dezvoltare in aceasta perioada, o familie de albine are nevoie de 8-12 kg miere si 1-1,5 kg pastura.

Calitatea matcii se apreciaza dupa numarul ramelor ocupate cu puiet, dupa extinderea acestuia pe rame si dupa uniformitatea lui. Puietul matcilor tinere si a celor de calitate superioara ocupa suprafete mari si compacte, pe un numar mare de rame, in timp ce, puietul matcilor varstnice si de slaba calitate este heterogen si dispus in suprafete mici pe un numar redus de rame. In aprecierea calitatii matcilor dupa puietul depus, se va avea in vedere si calitatea fagurilor, intrucat in fagurii cu multe celule deformate, de trantori sau rupti, chiar si matcile prolifice nu pot realiza ponte normale.

Curatirea fundurilor stupilor orizontali se executa la controlul general de primavara datorita faptului ca acestea sunt fixe si ca la sfarsitul iernii temperaturile sunt inca scazute. In acest scop se indeparteaza pernele de protectie din partea laterala a cuibului pentru crearea unui spatiu unde se trec ramele cu albine. Portiunea fundului astfel eliberata se curata, iar apoi ramele se muta la loc si stupul se impacheteaza si se inchide.

Ajutorarea familiilor slabe se poate face fie prin introducerea de rame cu puiet capacit impreuna cu albinele luate de la alte familii puternice, carora in prealabil li s-a dat acelasi miros. Pentru siguranta se recomanda inchiderea matcilor in colivie pentru 24 de ore, dupa care se elibereaza. Tot in acest scop se poate face unificarea familiilor slabe cu alte familii de aceeasi putere, dar cu o matca mai buna.

Indreptarea familiilor cu matci epuizate sau orfane. Matcile batrane si cele care au puiet foarte redus si neomogen, sau trantori in celule de lucratoare se vor inlocui pe masura posibilitatilor cu matci de la rezerva, urmand ca restul matcilor necorespunzatoare sa fie schimbate in sezonul activ. Puietul de trantori in celule de lucratoare se recunoaste dupa aspectul bombat al capacelelor. Familiile orfane vor primi matci de la rezerva.

Indreptarea familiilor „bezmetice” (cu albine ouatoare). O familie de albine devine „bezmetica” atunci cand isi pierde matca, iar o parte in albinele lucratoare depun oua. Cand deschidem stupul, ele alearga nelinistite pe rame, stau cu abdomenul ridicat, bat din aripi si emit un sunet plangator, iar in celulele cuibului se observa cate 2-3 oua in aceeasi celula. Dupa zece zile din momentul depunerii oualor, in cuib apar celule de lucratoare cu marginile mult inaltate si capacele bombate, in care se gasesc larve de trantor. Inceputuri de botci se gasesc si pe fagurii din marginea cuibului, dar sunt fara oua sau puiet. In unele din ele se pot observa resturi de laptisor de matca, ramase de la larvele de trantori, care insa au murit in primele zile ale evolutiei, ei nefiind obisnuiti cu asemenea hrana.

Uneori este posibil ca intr-o astfel de familie sa gasim o matca frumoasa, bine dezvoltata, cu puiet in elipse bine desenate, dar puietul sa fie de trantor, dezvoltat in celule mici de lucratoare. Este o familie ce in toamna si-a pierdut matca, si-a crescut una tanara, este nefecundata, iar albinele s–au obisnuit cu ea, o hranesc, dar ouale ei sunt nefecundate.

Pentru a putea corecta o astfel de situatie, se scutura albinele in stupina si se desfiinteaza stupul in care s-au adapostit. Pentru ca albinele sa fie primite de alte familii, va trebui ca acestea sa aiba gusa incarcata cu miere, in care scop inainte de efectuarea acestei operatiuni, familia se deranjeaza cu zgomot si fum, batandu-se in peretele stupului. Familiile mijlocii si puternice se redreseaza introducand in familia cu albine ouatoare doi faguri cu puiet capacit, gata de eclozionare intre care e fixeaza o colivie cu matca. Fagurii cu puiet de trantor se indeparteaza din familia bezmetica, dupa care se face un schimb de locuri cu familia de unde s-a luat puietul. In felul acesta, facandu-se un schimb de albine culegatoare, familia bezmetica se intareste mult si in scurt timp isi revine. Familiei puternice orfanizate i se da seara o matca fecunda, in colivie.

STIMULAREA DEZVOLTARII FAMILIILOR DE ALBINE

Stimularea familiilor de albine se realizeaza prin practicarea alimentatiei stimulente si prin operatiunea de largire a cuibului.

Alimentatia stimulenta se face in perioadele lipsite de cules de intretinere, atunci cand temperatura permite accesul albinelor la alimentator, folosindu-se, fie miere diluata, fie sirop de zahar.

Siropul de miere se prepara din doua parti miere si o parte apa fierbinte si se administreaza in cantitate de 1,5 litri la intervale de 4-5 zile, in hranitoare sau faguri vechi.

Siropul de zahar pentru hranirea stimulenta se prepara la inceput in proportie de 2:1 si de 1:1 in continuare, administrandu-se in cantitati de 1-2 litri pentru o familie la intervale de 4-5 zile. Hranirea stimulenta cu sirop de zahar este mai eficace cand se administreaza in amestec cu polen 5%.

O hranire stimulenta se poate efectua si prin introducerea de faguri cu miere. Metoda consta in descapacirea periodica (din 3-4 zile), dupa diafragma, a unei suprafete de 1-2 dm2 fagure capacit.. In acest scop se pot folosi atat rame cu miere din cuib, cat si din cele pastrate ca rezerva. Descapacirea fagurelui se va face numai seara, dupa incetatul zborului pentru a nu produce furtisag.

Cu rezultate bune in hranirea stimulenta a familiilor de albine se foloseste si zaharul tos, ce se administreaza in hranitoare asezate deasupra fagurilor din stup. Acest sistem prezinta avantajul ca nu provoaca furtisag si nu necesita prepararea siropului, dar uzeaza mai mult albinele.

Daca familiile de albine nu au substantele proteice necesare cresterii puietului, se practica in aceasta perioada hranirea lor cu polen conservat din sezonul precedent, cules de albine, sau obtinut de apicultor prin scuturarea paniculelor de porumb inflorite.

Polenul se administreaza inglobat in turtite de zahar sau miere, turtite ce se aseaza deasupra fagurilor cu puiet din mijlocul cuibului. Polenul de porumb se poate administra in zilele calduroase in aer liber, expunandu-l in tavite, de unde albinele il culeg si il inmagazineaza in fagurii din stup.

Transportul familiilor de albine, primavara devreme, in localitati in care exista culesuri de intretinere de nectar si polen, determina reducerea hranirilor stimulente si constituie masura cea mai eficace pentru dezvoltarea acestora. Astfel, este indicat sa se foloseasca flora din paduri, plantatiile de salcie, livezile de pomi, rapita si oricare alta sursa nectaro-polenifera existenta in zona stupinii.

Largirea cuibului se executa progresiv atunci cand toti fagurii din cuib, exceptand cei marginasi, sunt complet ocupati cu puiet si astfel matca nu mai are unde sa depuna oua, sau cand albinele tinere, neavand faguri suficienti, se aglomereaza pe fata interna a diafragmei, avand tendinta de a trece pe sub diafragma pe partea externa a acesteia.

Largirea cuibului se face prin introducerea unui fagure cu celule de lucratoare bune pentru ouat, dupa ultima rama cu puiet, inaintea ramei de margine, dupa ce in prealabil a fost stropit cu sirop diluat sau numai cu apa calda la 35-400C .

In momentul aparitiei unui cules abundent de polen, oferit in special de pomii fructiferi, se face „spargerea cuibului”, fagurele destinat largirii introducandu-se intre ramele cu puiet, deoarece in aceasta perioada familia este dezvoltata, iar temperatura exterioara inregistreaza valori termice ridicate.

Cand natura ofera cules bogat, largirea cuibului se face cu faguri artificiali care se introduc in mijlocul cuibului, intre fagurii cu puiet necapacit. Daca fagurii artificiali nu se cladesc in perioada optima si se introduc in familii in perioada pregatirii acestora pentru roire, albinele vor construi celule de trantor, putand utiliza pentru cladirea de noi faguri artificiali numai familii la care nu a aparut instinctul de roire.

Folosirea ramelor claditoare reprezinta cea mai economica metoda de obtinere a cerii brute. Se practica in perioada maxima a secretiei cerii, ceea ce corespunde cu perioada de dezvoltare maxima a familiei de albine. Folosirea ramelor claditoare satisface instinctul albinelor de a construi celule de trantor, celule indispensabile in anumite perioade pentru mentinerea familiei intr-o activitate normala si, implicit, cladirea integrala a fagurilor artificiali cu celule de albine lucratoare.

Ramele claditoare sunt rame obisnuite de cuib sau magazie ce se introduc in sezonul mai rece la marginea cuiburilor, dupa ultima rama cu puiet, iar cand timpul s-a incalzit, direct in mijlocul cuibului. In perioada premergatoare roitului folosirea ramelor claditoare devine obligatorie, intrucat, albinele din instinct vor cladi in acestea numai faguri cu celule de trantori si astfel nu vor roade tiparul celulelor de lucratoare de pe fagurii artificiali. Fagurii din ramele claditoare se recolteaza saptamanal, pentru ca larvele din acestia sa nu se dezvolte prea mult, necesitand astfel consumuri suplimentare de hrana si sa nu impurifice ceara prin camasile nimfale.

In stupinele infestate cu paianjenul albinii (Varrooa jacobsoni), avand in vedere preferintele femelelor acestui parazit de a depune oua pe larvele de trantor, recoltarea fagurilor se va face la interval de doua saptamani pentru a permite astfel ridicarea din familia de albine a unui numar mai mare de paraziti.

Folosirea ramelor claditoare se face concomitent cu cea a fagurilor artificiali, ceea ce permite realizarea unor productii medii de 0,500-1,000 kg ceara pe familie, fara a influenta negativ productia de miere.